Postul Crăciunului, după lăsatul de sec de Dulcele toamnei (15 noiembrie – 25 decembrie)

Prima zi a Postului Crăciunului este marcată, ca şi în cea a Postului Paştelui, de numeroase rituri de purificare. Acum sunt realizate şi ofrandele rituale, îndreptate mai ales către dăunătorii tereştri (păsările cerului). Tot acum se realizau şi practici de magie premaritală sau chiar practici oraculare.

Tradiţii: Acest post a fost poruncit de Maica Domnului bătrânului Crăciun, pentru că a tăiat mâinile bătrânei Crăciunoaie, nevasta sa, care moşise pe Maica Domnului (Pamfile, 1997, p. 214). ♦ Acest post se ţine în cinstea Preacuratei, care fugea şi se ascundea de ruşine că se simţea fără vină grea, cu Mântuitorul Hristos (Pamfile, 1997, p. 214).

Apărător de rele şi durere: Rituri de purificare la intrarea în post (Spolocania; Ghinoiu, 1999, p. 207). După masă, toate oalele se pun cu gura în jos, pentru ca să fie feriţi de orice pagubă cei ai casei. După lăsatul de sec se adună toate oasele şi resturile de mâncare, se pun într-o faţă de masă şi a doua zi se aruncă afară spre răsărit, zicându-se: „Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiţi îndestulate şi de la holdele mele oprite!” Astfel se crede că vrăbiile, mai ales, nu vor strica ogoarele (Pamfile, 1997, p. 214).
Despre vreme: Când în Postul Crăciunului e vreme moale, atunci primăvara să aşteptăm ploi multe (Gherman-4, p. 125).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român