Cuv. Antonie de la Iezeru-Vâlcea. A trăit în timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654) şi a lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714).
Primeşte în copilărie o solidă educaţie creştină şi la maturitate devine preot. Se retrage la schitul Iezeru din Vâlcea, unde sporeşte în virtuţile călugăreşti. În anul 1700, cu ajutorul episcopului locului, Ilarion, reconstruieşte schitul, după care se retrage într-o peşteră din apropierea schitului, petrecând în post şi rugăciune până la sfârşitul vieţii (Dicţionar, pp. 33-34).
Sf. Ierarh Amfilohie, episcopul Iconiei. Sfântul Amfilohie din copilărie iubind pre Dumnezeu, s-a făcut călugăr şi îşi petrecea viaţa pustniceşte. El fugând de gâlcevile şi tulburările lumeşti, petrecea în singurătate într-un loc pustiu, slujind lui Dumnezeu cu osârdie şi nevoindu-se într-o peşteră patruzeci de ani (Vieţile sfinţilor, III, p. 1004).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




