Sf. Mc. Eustratie, Evghenie şi Mardarie. În timpul împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian, Evstratie, Evghenie şi Mardarie şi-au dat viaţa pentru dreapta credinţă. Multe tămăduiri s-au făcut neputincioşilor cu rugăciunile sfinţilor răbdători de chinuri (Vieţile sfinţilor, IV, p. 673). Au trăit în timpul prigoanelor ordonate de Diocleţian (284-305). Eustratie era soldat în trupele grănicereşti din Armenia şi era în taină creştin. Văzând chinurile pe care le îndurau creştinii din partea autorităţilor şi îndemnat la mucenicie printr-o descoperire, şi-a mărturisit deschis credinţa, fiind supus la tortură. Ieşind sănătos din mâinile călăilor, îl aduce la credinţă şi pe prietenul său, Evghenie. Sunt amândoi duşi din Sevasta la Nicopole, purtaţi în goană în lanţuri. Un creştin cu numele Mardarie, văzându-i suferind cumplit, îl mărturiseşte şi el pe Hristos şi este ucis în chinuri grele. Avsentie, preotul prin mijlocirea căruia Eustratie primise îndemnul de a mergela mucenicie, este de asemenea adus la judecată şi decapitat. Sfântului Evghenie i se taie limba, i se zdrobesc fluierele picioarelor şi moare în acea teribilă suferinţă. Un ostaş cu numele Orest, care era creştin în ascuns şi martor al atrocităţilor săvârşite de păgâni, vrând să lovească pe unul din prigonitori, a fost cunoscut că este creştin. A fost arestat şi dus împreună cu Eustratie în Capadocia, unde în fruntea administraţiei era Agricolae, un temut adversar al creştinilor. Au fost amândoi ucişi, Sfântul Orest fiind întins pe un pat încins, iar Sfântul Eustratie fiind aruncat într-un cuptor aprins (Dicţionarul, pp. 93-94).
Sf. Mc. Lucia Fecioara. … Sfânta, fiind rănită, n-a ieşit dintr-însa duhul ei până când au venit preoţii şi au împărtăşit-o cu prea curatele şi de viaţă făcătoarele Taine ale lui Hristos; apoi zicând toţi amin, sfânta muceniţă şi-a dat cinstitul său suflet în mâinile Domnului. Şi a fost pusă într-acel loc cu cinste, unde a zidit preste dânsa biserică, în numele ei şi întru cinstea unui Dumnezeu în Treime (Vieţile sfinţilor, IV, pp. 685-686).
Apărător de rele şi durere: La Sf. Lucia femeile nu cos, ca să nu le doară ochii peste an (Speranţia, VIII, f. 191 v).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




