Anecdote

— Domnule judecător, spuse John respectuos, nu vedeţi că acţiunea e absurdă şi că reclamantul e complet idiot?
— Asta nu-ţi micşorează culpa. Nu uita că şi idioţii sunt oameni ca mine şi ca dumneata?

— Domnule, firma Sportings ne cere urgent date amănunţite despre fostul nostru economist Tommy. Ce să răspund?
— Răspunde că e un escroc de rând, un leneş, un falsificator, un gangster de drumul mare şi că tot ce ştie a învăţat la firma noastră.

Comandantul navei către John, „elev”:
— Lasă tinere, că ştiu eu bine! Cine nu e-n stare de o meserie ca lumea pe uscat, îl trimit părinţii să se facă marinari.
— Nu domnule comandant, acum nu mai merge ca pe vremea când eraţi dumneavoastră tânăr…

Pretenţie.
O doamnă în vârstă intră într-o cofetărie şi comandă:
— Vă rog două scleroze cu multa frişcă!
— Dar, doamnă, nu avem o astfel de prăjitură!
— Imposibil, replică doamna, chiar ieri am cumpărat de aici trei scleroze la pachet.
— Iar eu vă repet că nu ţinem o astfel de prăjitură. Poate încercaţi totuşi să vă amintiţi cum se numea exact.
— Asta-i bună! Auzi la ea ce pretenţie, sa-mi amintesc exact! Ca şi cum la eclerul de care sufăr, mi-aş mai putea aminti de ceva!

Ezitare
Întrucât inculpatul părea a fi încă un adolescent, judecătorul oscilă între „tu” şi „dumneavoastră”.
După o scurtă ezitare se hotărî să evite ambele formule de adresare şi începu:
— Aşadar noi am furat o bicicletă.
— Ba, pardon, domnule judecător, dacă aţi furat sau nu o bicicletă, treaba dumneavoastră, eu unul n-am furat nimic!

— Cunoşti alfabetul? întrebă învăţătorul pe unul din proaspeţii elevi.
— Desigur, răspunse acesta.
— Bine, atunci spune-mi repede ce urmează după ”A”?
— Toate celelalte litere, zise micuţul cu promptitudine.

Soluţie
Pentru a părea cât mai familiar, doctorul se adresă pacientului:
— Aşadar ne doare capul, stomacul, avem febră, ameţeli… Ce facem în acest caz?
— Doctore, cred că cel mai bine ar fi să ne adresăm amândoi unui alt medic.

Perpetuum comic nr. 15, 1989