„Orice bătaie de clopot este o invitație la Cina Domnului!”

Cina Domnului este viața ta! – Pilda celor poftiți la cină – Orice bătaie de clopot este o invitație la Cina Domnului! – „Prin libertate omul este deiform și fericit.”

„Libertatea umană este un aspect fundamental al definiției omului ca ființă creată după chipul lui Dumnezeu, Cel liber și suveran. Referitor la aceasta, Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „Libertatea este asemănarea cu Cel ce este fără stăpân și de sine conducător, asemănare care ne-a fost dată de Dumnezeu la origine”. „Deci, prin libertate omul este deiform și fericit.” Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Pilda celor poftiți la cină – Evanghelia tainei libertății omului, dar și a libertății lui Dumnezeu

Creștinii ortodocși s-au aflat astăzi, 17 decembrie 2017, în Duminica a XXVIII-a după Cincizecime. Sfânta Evanghelie din Duminica a XXVIII-a după Rusalii, care prezintă Pilda celor poftiți la cină. Ea arată în chip tainic cum Dumnezeu cheamă pe toţi oamenii la mântuire, deoarece voieşte ca „toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Timotei 2, 4). De asemenea, ea ne arată şi că oamenii au libertatea de a răspunde sau nu acestei chemări.

Aşadar, Evanghelia de astăzi este într-un fel Evanghelia tainei libertății omului, dar şi a libertății lui Dumnezeu. Omul are libertatea de a spune „da” sau „nu” lui Dumnezeu când îl cheamă la mântuire şi viaţa veşnică. Însă cine nu răspunde pozitiv la invitaţia de-a veni la Cina cea de Taină, la ospăţul iubirii milostive şi darnice a lui Dumnezeu, acela pierde bucuria de a fi veşnic împreună cu Domnul casei cereşti. Comentând cuvintele Mântuitorului „mulţi chemaţi, dar puţini aleşi” (Matei 22, 14), Sfântul Grigorie de Nyssa spune că toţi oamenii sunt chemaţi la mântuire, dar sunt puţini aleşi. Pentru că puţini oameni răspund chemării lui Dumnezeu.

Cine nu răspunde pozitiv la invitația de a veni la Cina cea de Taină, acela pierde bucuria de a fi veșnic împreună cu Domnul casei cerești

În Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești, Sf. Liturghie a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, în prezența a numeroși credincioși, care duminică de duminică trec pragul sfânt lăcașului de cult din Săvinești.

Pericopa Evanghelică a acestei duminici, un fragment de o profunzime spirituală specială, dar și de actualitate, ne invită spre adâncă meditație, având în centrul său Pilda celor poftiți la cină.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea Pericopei Evanghelice (Luca 14, 16-24), părintele Petru Munteanu a început prin a subliniat faptul că Mântuitorul obișnuia să rostească pilde.

„Mântuitorul Iisus Hristos obișnuia să vorbească în pilde. A preluat această modalitate de exprimare după felul de comunicare de atunci, pilda. Pilda reprezintă o istorisire ce caută să evidențieze un mesaj, mesaj care ține în esența lui o învățătură, pe care poți s-o înțelegi mai bine. Această învățătură este exprimată astăzi prin Pilda celor chemați la cină”.

Din pericopa evanghelică a acestei duminici aflăm că „un om oarecare a făcut cină mare“ şi i-a invitat pe „cei poftiți“… Adică pe cei care cunoşteau dinainte intenţia aceluia de a pregăti o cină deosebită.

Comuniunea este starea de iubire

Reflectând asupra textului evanghelic, părintele Munteanu a continuat.

„Ne spune Sfânta Evanghelie, prin glasul Mântuitorului, că un prieten, pe care mai târziu îl vom descoperi ca fiind însuși Dumnezeu, și-a chemat prietenii la cină. Ce înseamnă cina, în esență? Înseamnă o bucurie. Ați văzut, când mergi la masă la cineva, sau tu oferi o masă, inviți la cină și ai niște musafiri, cât de mult te bucuri când cei chemați, invitații  mănâncă, servesc din bucate. Și cât de întristat sau puțin așa, să spunem dezamăgit, ești când cel chemat nu servește din mâncare – te privește cu scuză … nu pot, eu țin regim. Parcă o tristețe se așează pe suflet.

Sau dacă stai lângă cineva și-l vezi că tot plimbă așa o lingură prin mâncare și tu ai pregătit ciorba, tu ai pregătit masa, ai așteptat prietenul… Ce trist. Te bucuri când vezi că cel chemat mănâncă sau când cel care vine, invitatul tău, vorbește cu tine… Te bucuri de comuniune, așa se cheamă în termenii Bisericii noastre ospățul sau cina spre care tindem, comuniune. Aceasta este starea de iubire, de fapt.

Refuzul prietenilor – scuza mincinoasă este lipsă de respect

Iubirea este prezentată în această pildă printr-un ospăț unde toți împreună servesc și comunică în darul iubirii. Deci, ne spune Sfânta Evanghelie că acest prieten, socotea că are și el niște prieteni, și-a trimis slugile, pregătind o cină mare, să-i invite pe aceștia să vină la cină… Să stea împreună, să se bucure împreună, să comunice, să împărtășească iubirea aceasta, prietenia aceasta, unul cu celălalt.”

Evanghelia ne spune că acest stăpân al casei şi-a trimis slujitorul său de încredere să invite la cină pe prieteni şi pe cunoscuţi. Însă, cei pentru care fusese pregătită cina, au refuzat cu toţii invitaţia, prezentând fiecare scuze diferite.

„Ne spune Sfânta Evanghelie că acest prieten care, din iubire îi considera prieteni pe cei ce i-a invitat, și-a trimis slugile sale  să îi invite pe aceștia să vină la cină… Să stea, să se bucure împreună, să comunice, să împărtășească iubirea aceasta, prietenia aceasta unul cu celălalt. A ajuns sluga Stăpânului la unul dintre prieteni. A bătut la ușă cu bucurie, dorind să transmită din iubirea Stăpânului său. Și i-a zis: Stăpânul meu, care te iubește, care-ți este prieten, și ți-a oferit prietenia necondiționat, te cheamă să vii la cină. Și omul acela i-a răspuns așa:

– Nu pot să merg la cină. Pentru că mi-am luat un pământ. Și merg să-l văd. Ne întrebăm și noi … Care om întâi își cumpără pământul și-apoi se duce să-l vadă? Trebuie să vezi întâi pământul, e mlăștinos, e deluros, e bolovănos, ce vecini sunt sau are pământul respectiv. Mi-am luat pământ, mă duc să-l văd.

Atunci când spui adevărul, te respecți și pe tine și-l respecți și pe celălalt

Sluga trimisă și stăpânul ei au primit o scuză mincinoasă. Un prieten cheamă pe un prieten la cină. Și acest prieten invitat, am scrie cuvântul invitatului „prieten” cu litere mici, mici, mici, din ce în ce mai mici, care se vor risipi cum se va risipi cenușa și nisipul în bătaia vântului, când timpul cu trecerea lui îl va odihni pe acesta, s-a scuzat c-o minciună.

Ei bine, ce înseamnă scuza mincinoasă? Înseamnă lipsa de respect. Atunci când spui adevărul, te respecți și pe tine. Și-l respecți și pe celălalt. Când spui o minciună, nu te respecți pe tine și nici pe cel căruia îi spui minciuna. Valoarea față de tine, de ce reprezinți tu pentru tine, devine foarte mică. Pentru că dacă te respecți nu ți-ai face răul acesta imens.

De exemplu, spui o minciună, cineva te crede, dar tu știi că-i minciună. În felul tău, în starea ta interioară ești coborât rău de tot, te-ai dus rău de tot. Unde-ți este cinstea ta față de tine? Stima ta față de chipul lui Dumnezeu din tine? Minciuna este un rău pe care ți-l faci într-un mod conștient și apoi veșnic. Deci omul acesta a răspuns printr-o minciună. Putea să spună adevărul, și prietenul său, Prietenul nostru ar fi înțeles orice adevăr. Dar nu l-a spus. A găsit o scuză mincinoasă…

Minciuna este un rău pe care ți-l faci într-un mod conștient și apoi veșnic

A plecat sluga la alt prieten, a bătut la ușă tot cu emoție și bucurie. Cu această căldură și pace pe care doar prietenia ți-o dăruiește în trupul tău și-n sufletul tău. Te cheamă stăpânul la cină.

– Nu pot să vin, mi-am luat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc.

Care om întâi își cumpără boii și-apoi se duce să-și încerce boii. Când mergi în târg, când vezi cum trage calul, cum trage animalul… Sau acum, mai nou, știi, te duci să-ți cumperi o mașină, cum adică, dai banii și apoi să vezi dacă are direcție, are frână, are putere la motor, consumă – este o scuză mincinoasă, mincinoasă în esența ei, în scuza ei. Mi-am luat boi, mă duc să-i încerc. Nu pot merge.

S-a-ntristat sluga, din iubire de stăpânul său, îi cunoștea iubirea. S-au rupt niște relații. S-au rupt niște punți de lumină. S-a prăbușit totul. Ține minte! În momentul în care noi rostim minciuni se prăbușește totul în jurul nostru. Tot ceea ce construiești se prăbușește. Temelia vieții noastre stă pe adevăr, pe iubire. Spune adevărul! Construiește pe adevăr! Pentru că adevărul este viață. Iar viața este Hristos.

Temelia vieții noastre stă pe adevăr, pe iubire

A plecat sluga, a simțit minciuna acestui prieten a cărui cuvinte s-au dus în vânt, spre deșertăciune. Și s-au șters și-au devenit nimicuri, nimicuri veșnice, fără de sens și rost. Un nimic veșnic, un iad veșnic… A bătut la altă casă, la altă ușă. La alt prieten, Stăpânul te cheamă, vino te rog la cina Lui ! Te cheamă să vii la cină!

Stăpânul meu care te iubește veșnic și te va iubi veșnic și necondiționat. Este bine să știi că, iubirea adevărată este o iubire care nu se schimbă și nu se va schimba niciodată. Iubirea de care ne învață Hristos în întruparea Lui și-n mărturisirea Lui trăită prin viața Sa, este o iubire care nu se schimbă niciodată. Fac o paranteză. Eram în acest post pe la diferite praznice, toată lumea era fericită, unii chiar bine dispuși și ziceau: părinte, mie-mi place peștele. E un post interesant și ușor că se mănâncă pește. Măi, nu-ți place peștele, că dacă-ți plăcea peștele, îl lăsai să înoate. Îți place mâncarea de pește, ceea ce-i o mare diferență. Cam asta-i cu iubirea, știi…

Îmi place de ăla. Păi îți place de ăla că te ajută, că obții niște servicii sau foloase de la el? Sau îl iubești necondiționat, știm ce înseamnă necondiționat? Noi confundăm plăcerea cu iubirea, ceea ce este o mare diferență.

Iubirea este o stare care curge continuu 

Îmi place de tine, că m-ajuți… N-are nimic de-a face cu prietenia. N-are nimic de-a face cu iubirea. Iubirea este o stare care curge continuu. Este o îmbrățișare continuă, este o rugăciune continuă, este un bine continuu. Iubirea este starea omului cu Hristos! În afara acestei stări apare plăcerea. Apare schimbul, apare trocul, apare negoțul, apare târgul lumii. Iubirea n-are nimic de-a face cu acestea. Iubirea în Hristos, iubirea care se bucură și care se roagă, care îmbrățișează și care iartă. Iubirea care înviază, iubirea care-i fericire, iubirea care este sens și rost…

Bate sluga la poarta prietenului. Nu pot veni, pentru că mi-am luat femeie. În perioada Mântuitorului Iisus Hristos, femeia nu avea niciun statut social. Era o situație foarte gravă, statutul social al femeii era foarte nefericit… Și acum este foarte grav ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, ce se întâmplă în Asia este foarte grav. Este un atac împotriva izvorului vieții, împotriva catedralei neamului, care este femeia. Femeia este izvor de viață, este viața în sine. Auzi diferență între bărbat și femeie. Bărbatul zice:

– Există ceva pentru pentru care se merită să mori. El se luptă cu sabia, face războaie.

Auzi ce zice femeia:

– Există ceva pentru care se merită să trăiești. Mare diferență!

Iubirea este starea omului cu Hristos! 

În perioada Mântuitorului femeia nu avea niciun statut, soțul îi putea da oricând o carte de despărțire. De astăzi nu mai ești soția mea! Și ea pleca din casă fără nimic! Nu avea dreptul să stea cu soțul ei la masă. Era mutilată uneori trupește ce să mai zicem sufletește, bătută, legată cu lanțuri. Nu avea niciun drept. Și mă întreb femeia aceasta fără niciun drept a crescut copii, băieți care s-au uitat în ochii ei, i-a legănat și ei ce-au făcut din mamă și din femeie?

Mă uitam la știri, o fetiță de 12 ani din Asia a fost omorâtă de familia ei că n-a vrut să se mărite cu un bărbat de 47 de ani. Au vândut-o. Fetița a postat un film pe internet în care spunea că dorește să își trăiască copilăria, nu era pregătită să se mărite. A fost omorâtă de propria familie care a vândut-o.

O altă fetiță de opt anișori, din Yemen, pozată și îmbrăcată mireasă a murit în noaptea nunții. Vândută de părinții ei la opt anișori… Este catastrofal ce se petrece! Și noi întoarcem capul într-o parte. Nu se întâmplă la noi. Este dureros, este drama trăită de Dumnezeu Creatorul nostru, de fetițele vândute și traficate, când auzim ce se întâmplă în jurul nostru, măcar o rugăciune să facem… Dacă nu putem mai mult. Deci acesta era și statutul femeii atunci, un statut nefericit. Și el, prietenul zice: mi-am luat femeie, nu pot să vin, ca și cum femeia nu-l lăsa să iasă din casă. O mare minciună!

Pilda celor poftiți la cină – este o oglindă pentru noi toți

A plecat sluga la stăpân. A plecat  și stăpânul, din iubire, a zis: masa-i gata, să vină toată lumea, să vină toți, îi iubim pe toți,” a spus părintele.

„De ce este pusă această evanghelie de fiecare dată în Postul Nașterii Domnului, înainte de Sărbătoarea Nașterii? Pentru că ea este o oglindă pentru noi toți. Ne cheamă Stăpânul din iubire veșnică să ne-nvețe iubirea, să ne-nvețe ce este viața, să ne-nvețe ce este starea de bine, de frumos, de fericire… Ne cheamă la cină și noi găsim scuze… Când m-a chemat la cină? N-am auzit nicio chemare.

Te-a chemat la cină când a bătut clopotul Sfintei Biserici. Ai văzut ce probleme sunt astăzi cu clopotele din orașe? Au făcut plângeri asociațiile de locatari să se capitoneze clopotnița Bisericii. Că nu putem dormi dimineața. Auzi, domnule! Capitonați biserica! Ce treabă are? Eu muncesc toată săptămâna și bate clopotul azi. Păi, noi avem dreptul să ne odihnim. Să se capitoneze clopotnița! Orice bătaie de clopot este o invitație la Cina Domnului! Ai auzit-o! Și-ai venit tu astăzi, dar câți au auzit-o? Și n-au venit.

Cina Domnului este viața ta! Cina Domnului este vindecarea ta! Cina Domnului este întâlnirea cu Dumnezeu, vindecarea noastră

Și-au găsit scuze. Este patul cald. Sunt obosit, am muncit, am rate-n bancă, am alte griji, am alte probleme. Cina Domnului… Cina Domnului este viața ta! Cina Domnului este vindecarea ta! Cina Domnului este bucuria ta, întâlnirea cu Dumnezeu este vindecarea noastră. Și noi luăm drumul către Sfânta Biserică care este spitalul sufletului, aici, în rugăciune, noi ne vindecăm!

Drumul către Sfânta Biserică este drumul vieții noastre! Și cât de greu astăzi parcurgem acest drum! Și cât de multe scuze apar la invitația Prietenului nostru care ne-a dat zile și viață și ne vrea fericiți! Și fericirea înseamnă să simțim această iubire. Și s-o trăim, nu ca iubirile mici, mici pe care, astăzi, societatea de consum ni le îndeasă pe gât ca să înghițim și să le mâncăm și să trăim cu iubirile mici și noi să dăm la fel iubiri mici, contra cost. Iubirea lui Hristos este veșnică pentru tine și pentru mine. Ea nu se va schimba niciodată.

Iubirea lui Hristos este o lacrimă care curge din iubire în orice moment al vieții noastre, când noi am uitat de El, de Prietenul nostru, care ne vrea fericiți și ne cheamă la cină. Și de ce nu vii? De ce nu vii?”, a reliefat părintele Munteanu.

Sunt foarte mulți oameni care, datorită grijilor excesive faţă de nevoile familiei, nu mai găsesc timp nici duminica, nici în sărbători să vină la biserică, să se îngrijească de mântuirea sufletului. Grijile fireşti pentru întreţinerea familiei, devenite griji obsesive, ajung să deformeze însăşi valoarea familiei.

Concert de colinde

Tot în această zi de duminică, 17 decembrie 2017, în Parohia „Sf. Voievozi” s-au auzit colindele. După Sf. Liturghie, credincioșii au avut surpriza de a-I asculta pe tinerii membri ai ansamblului folcloric „Comorile Neamțului”. Dar au primit și vizita prichindeilor din clasa III D sau clasa ”Talentaților” de la Școala ”Ion Creangă” din Bacău. Însoțiți de doamna învățătoare, Mona Avram, precum și de părinți, aceștia au venit cu colindul și au pregătit și dăruit cadouri copiilor asistați de centru.

Bucuria Sărbătorilor de iarnă

„La poarta sufletelor noastre de creștini bat sfintele sărbători de iarnă. Dorim să le întâmpinăm așa cum se cuvine: cu bucurie, cu bunătate și inimi curate. E acea perioadă din an care ne face să înțelegem că trebuie să dăruim bucurie, iertare, bunătate… Că trebuie să ne deschidem inimile și să-i primim cu drag pe cei care vin să ne ureze de sănătate, de belșug, de prosperitate. Pentru că îmi doresc din tot sufletul ca ceea ce este frumos să nu piară, eu, în calitate de cadru didactic, încerc să reînvii în conștiința copiilor mei dorința de a cunoaște datini și obiceiuri strămoșești, să educ copiii în adevăratul spirit al Sărbătorilor Nașterii Domnului.

Crăciunul este despre a iubi, a dărui și a primi

Crăciunul este despre a iubi, a dărui și a primi. În acest sens, noi, clasa Talentaților, de la Școala “I.Creangă” din Bacău, am revenit la dumneavoastră, gazdă bună, cu aceeași dragoste, cu emoție, să vă aducem bucuria colindelor, să retrăim împreună bucuria Nașterii Mântuitorului. Mulțumim părintelui Petru Munteanu pentru dragostea cu care a primit colinda noastră și felul în care a reușit să aștearnă în sufletele copiilor frumusețea acestei întâlniri, oferindu-le cadou piesa de teatru “Cenușăreasa” , desfăşurată pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamț. Să aveți parte de un Crăciun binecuvântat și luminos!”, a subliniat doamna Mona Avram.

Brîndușa Dediu

Citiți și „Omul care este vindecat de Dumnezeu, devine o vindecare și-o rugăciune pentru toți ceilalți”.