Biserica „Sf. Nicolae” – Roznov – partea a III-a

Art. 2. Biserica ce vor construi Colonelul Ruset Roznovanu şi soţia sa Alexandrina Roznovanu va fi capabilă să primească orice legat i se va face de către ctitori şi să-l administreze conform ultimelor voinţe.

  Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa de la 7 martie 1890 şi s-a adoptat cu unanimitate de 76 voturi.

Preşedinte Gh. Gr. Cantacuzino, L.S.A.D., Secretar G. Softa.

Această lege s-a votat de Senat în şedinţa de la 17 martie 1890 şi s-a adoptat cu unanimitate de 60 voturi.

Vicepreşedinte I. Ianov, secretar Lerescu, L.S.S.

Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie învestită cu sigiliul Statului şi publicată prin Monitorul Oficial.

Dat în Bucureşti la 23 martie 1890.

CAROL, L.S.St.

Ministrul Cultelor şi Instrucţiunei Publice ad-interimar T. Rosetti,

Ministru de Justiţie T. Rosetti, Nr. 1026”.

Legea a fost publicată în Monitorul oficial nr. 285 din 29 martie 1890, cu menţiunea că a fost propusă de deputaţi, după care începe enumerarea lor.

Este semnificativ faptul că Victor Gervescu aduce completări cu privire la emiterea duplicatului, potrivit uzanţelor de epocă: „Spre a urma vechea tradiţie din Moldova pentru fondaţiunile pioase, Majestatea Sa Domn şi Rege al României Carol I au binevoit a acorda fondatorului, în urma rugămintei sale, marea favoare de a iscăli cu propria Sa Mână un Duplicat al legei şi a permite să se pună pe acest Duplicat pecetea Regală a Statului, spre a putea fi păstrat în timpurile cele mai depărtate şi în perpetuitate, legea fundamentală a bisericii din Roznov”.

Pictura

Biserica a fost pictată în perioada 1913-1915, de către profesorul Costin Petrescu de la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti (care ulterior va fi profesor la Sorbona), iar pe 14 iunie 1915 a fost sfinţită de către Pimen Georgescu, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, precum şi de un sobor de preoţi între care protoiereul judeţului – pr. Gheorghe Popovici şi slujitorii bisericii, respectiv,  Costachi Gervescu şi Victor Gervescu, fiul său. Stilul “al fresco” şi cu evidente tuşe bizantine, precum şi distribuirea picturii pe pereţii bisericii respectă registrul Erminiilor picturii bizantine, scenele biblice fiind valorizate de brâiele înflorate şi tricolore. Cupola are în partea centrală scena de judecată a lui Iisus Hristos şi icoanele celor 12 apostoli, pictate în ulei, în stil rusesc, pe panou de metal, iar în registrul inferior este redată Liturghia îngerească. Absidele laterale redau scene din viaţa lui Iisus, iar pe bolta absidei altarului este Maica Domnului pe Tron. Pe Uşile Împărăteşti, sunt pictaţi cei patru evanghelişti şi icoana Bunevestiri, iar deasupra Cina cea de taină.

Catapeteasma este alcătuită integral din bronz aurit cu incrustaţii de smalţ, la culorile dominante auriu-albastru adăugându-se şi alb. Comandată în anul 1890 Casei „Hlebnicof şi fiii” din Moscova, a fost finalizată în 1892. Prinţesa Adela Moruzi, născută Sturdza, a achitat integral costurile acesteia, după care a donat-o bisericii.

Icoanele împărăteşti sunt îmbrăcate în argint aurit: icoana Maicii Domnului din registrul principal al tâmplei a fost ferecată în argint de către Alexandrina Ruset Roznovanu, iar cea a Mântuitorului este donaţia lui Ioan Teoharie, primar de Târgu Neamţ, renumit pentru binefacerile şi donaţiile făcute unor biserici şi mânăstiri din acea vreme.

Pictura a fost spălată şi restaurată în anul 1978 de către maestrul  Arution Avachian – fost ucenic al profesorului Costin Petrescu, restaurator şef de şantier al mai multor edificii culturale şi religioase intrate în patrimoniul naţional (Paraclisul  Mânăstirii Curtea de Argeş, Biserica din Doba-Olt, Schitul Frăsineţ-Vâlcea, Mânăstirea Văratec, Biserica “Sf. Arhangheli” din Cugir, Palatul Prefecturii Târgu Jiu etc).

Inscripţiile care însoţesc icoanele reprezentative asigură transcederea în timp a mesajului ctitorilor şi al donatorilor pentru posteritate:

* icoana Maicii Domnului: „Pomeneşte Doamne pe robii tăi George şi Alexandrina şi tot neamul lor Ruset Roznovanu şi Câmpineanu vii şi adormiţi”;

* catapeteasmă: “Acest sfânt iconostas s-a hărăzit bisericii din Roznov de către Domniţa Adela Moruzzi născută Sturdza, în anul 1897”;

* pe icoana Domnului Hristos: „Această icoană s-a îmbrăcat în argint de robii lui Dumnezeu Ioan Alexandru Teoharie şi soţia sa Safta la anul 1898, în aducerea aminte a părinţilor lor Alexandru şi Ioan cu tot neamul lor”;

* icoana Maicii Domnului: „Această icoană s-a îmbrăcat cu argint de roaba lui Dumnezeu, Alexandrina Ruset Roznovanu, născută Câmpineanu, la anul 1898 luna august, în amintirea iubitului său fiu Alexandru şi a părinţilor săi, Ioan, Ecaterina, Dimitrie, Elisabeta, Ioan, Grigore cu tot neamul”;

*  icoana Sf. Alexandru Newski: „Pomeneşte Doamne pe majestăţile lor împăraţi ai Rusiei, Nicolae I, Alexandru II, Alexandru III, Nicolae II, pe înălţimile lor domni ai Moldovei Anton Ruset Voievod şi Dimitrie Cantemir Voievod”;

* icoana Sf. Nicolae: „Pomeneşte Doamne pe robii tăi, Adela, Maria, Sebastian, Dimitrie, Alexandru, Pavel, Dimitrie, Ecaterina, Petru, Ecaterina, Dimitrie, Sevastiţa, Ecaterina şi tot neamul lor vii şi adormiţi”.

Ctitorii şi donatorii aşezământului

  După cum arătam anterior, ctitorii bisericii de la Roznov sunt col. Gheorghe Ruset Roznovanu şi soţia sa Alexandrina, care, aşa cum va reieşi peste ani, au investit întrega lor avere în acest edificiu.

La înzestrarea bisericii cu mobilier şi obiecte de cult, au contribuit, însă, şi rude, prieteni, oameni politici şi de stat:

* 1892 – Adela Moruzi a donat catapeteasma lucrată la Moscova;

* 1893 – Pavel Alexandrovici, Marele Duce al Rusiei, dăruieşte icoana Buna Vestire;

* 1893 – Lucia Russet Roznovanu, născută Vogoride, a dăruit potrivit dorinţei fostului ei soţ, Nicolae Russet Roznovanu, o evanghelie în slavonă, legată în argint aurit, cu iconiţe în email; un rând de vase liturgice, o cruce mare de argint aurit, cinci candele şi cădelniţe, toate provenind de la paraclisul Casei Roznovanu din Iaşi, lucrate de înaintaşii ctitorului, respectiv bunicul său – Iordachi şi naşul său Nicolae Russet Roznovanu;

* 1893 – Grafina Maria Nicolaevana Sollohub, vara primară a col. Roznovanu, dăruieşte bisericii o cădelniţă de argint şi un epitaf cusut cu fir aurit, aşezat pe un catafalc de bronz aurit, precum şi două coroane aurite pentru cununie;

* 1893 – Regele Carol I şi Regina Elisabeta a României au dăruit un rând de vase de argint aurit, cu acoperăminte lucrate în fir de aur de către regină;

* 1895 – Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei dăruieşte icoana Sf. Alexandru Newski;

* 1898 – Regele Carol I al României, „în anul 1898, luna iulie, la întoarcerea sa din călătoria din Rusia, a hărăzit bisericii din Roznov o sfântă icoană cu chipul Mântuitorului lumii, Domnul nostru Iisus Hristos, devenit binefăcătorul acestui sfânt locaş“.

* 1900 – Elisa Russet Bălănescu a dăruit un rând de pocroveţe – acoperăminte pentru sfinte vase – cusute de ea însăşi, în stil românesc;

* 1902 – prinţul Leon Urusov, ambasador al Rusiei la Paris, Roma şi Viena, a dăruit o icoană ferecată în argint cu chipul Domnului nostru Iisus Hristos;

* 1903 – Olga Mavrogheni, fiica marelui logofăt Costin, donează o candelă;

* 1904 – Ecaterina Boerescu înzestrează aşezământul cu o candelă şi o icoană ferecată în argint cu chipurile sfinţilor Gheorghe şi Elefterie.

Între obiectele de patrimoniu, biserica deţine trei evanghelii – în slavonă, greacă şi română, aceasta din urmă de la Mitropolitul Meletie (1846), un Ceaslov şi un Triod vechi, ambele în limba română, precum şi o Psaltire în limba franceză.

Evident, darurile primite i-au încântat pe cei doi ctitori, însă, cu o deosebită preţuire au primit darurile Majestăţii Sale Elisabeta, despre care Alexandrina Ruset Roznovanu avea să mărturisească peste ani: „Când soţul meu a avut onoarea a le primi din mâinile Majestăţii sale, au fost însoţite de următoarele neuitate cuvinte: <<Sunt fericită a dărui sfintei biserici din Roznov acest lucru al mâinilor mele şi însoţit-am fiecare împunsătură din această a mea lucrare cu rugă şi urare pentru sănătatea şi liniştea Alexandrinei Roznovanu>>. Aceste scumpe, binevoitoare şi nepreţuite cuvinte ale Majestăţii Sale s-au săpat în inimile noastre şi pe sfântul Potir spre amintire veşnică, şi a se pomeni numele Majestăţii Sale cât va fi în fiinţă biserica din Roznov şi oricând se va sluji sfânta Liturghie în acest sfânt lăcaş“.

Preot Vasile Țoc

(continuare în numărul următor)