Pe data de 6 ianuarie, creştinii ortodocşi prăznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza.
Această sărbătoare reprezintă botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. În ajunul şi în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor şi preoţilor se sfinţeste aghiasma cea mare.
Cel ce a luat asupra Sa păcatele a toată lumea a venit la râu ca să sfinţească apele cu Bo-tezul. A venit la ape ca să curăţească firea lor; a venit să Se boteze ca să ne pregătească baia sfântului Botez. A venit la Ioan, pentru ca acesta să fie pentru dân-sul martor nemincinos, văzând pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste Cel pe Care-L boteza şi auzind glasul Tatălui de sus.
După botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu s-a coborât în chip de porumbel şi a stat peste Iisus, iar Tatăl a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17 ) . Astfel, botezul primit de Hristos are şi un alt scop: Epifania – arătarea Sfintei Treimi – moment în care El avea să fie descoperit lui Ioan şi, prin acesta, lui Israel, ca Fiu-lui lui Dumnezeu şi ca Mesia.
Prin botezul în Iordan, Hristos a sfinţit firea apelor de pretutindeni, lucru mărturisit şi în rugăciunile citite la Bobotează: „Astăzi firea apelor se sfinţeşte…”. Astfel, se pune în lu-mină caracterul cosmic pe care l-a avut Botezul Domnului.
Prin formula „astăzi firea apelor se schimbă”, trebuie să înţelegem revenirea Duhului Sfânt în sânul Creaţiei. Prin căderea în păcat, omul Îl pierdu-se pe Sfântul Duh, aşa cum ne-a mărturisit Sfântul Chiril al Alexandriei, şi rămăsese închis în cadrul limitat al lumii create. Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului.
Prin Botez, adică prin scufundarea omului în apă în numele Sfintei Trei-mi, se produce moartea omului vechi. Moartea noastră în Botez, înseamnă să nu mai trăim nouă înşine, ci exclusiv lui Dumnezeu, căci murind lui Dumnezeu, intrăm cu adevărat în viaţă.
Asaftei Florin Radu