Când sunt necăjit, ca David strig Ție, Mântuitorul meu!

Multă lume stă și ne închină lui Dumnezeu pentru toate răsplătirile ce le-au primit de la El. Însă rugăciunea multora nu constă numai în mulțumire și doxologie adusă Domnului Dumnezeu, ci sunt strigăte de ajutor și de necaz, strigăte îndreptate către Mântuitorul Hristos, către Maica lui Dumnezeu cea numită și Povățuitoarea. Noi strigăm către Tine, Doamne, auzi-ne pe noi și ne miluiește!

Deseori se întâmplă să mă întâlnesc cu persoane lovite de încercări și nevoi, de credincioși ce au nevoie de o mângâiere sufletească și trupească, de un ajutor sau de un cuvânt bun. Nu mică mi-a fost mirarea luna trecută, de sărbătorile Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, văzând oameni înfrigurați, extenuați, flămânzi și bolnavi ce au stat ore bune la coadă pentru a se închina la moaștele Sfinților, ocrotitori ai românilor, Sfânta Cuvioasă Parascheva și Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu Vodă. Și îi ascultam pe pelerini, încercând să îi ajut cu un sfat, cu o vorbă bună, cu un pachețel de mâncare sau cu o căniță de ceai cald. Mărturisesc că și acum sunt marcat de unele lucruri ce le-am aflat de la diferite persoane, mai ales de motivul lor. Vedeam multă lume necăjită și mâhnită dar cu nădejdea la Dumnezeu că îi v-a ajuta să treacă peste aceste încercări. De fapt, de multe ori ne întrebăm de ce există necaz, încercare, ispită? Sfântul Iacov, patriarhul Ierusalimului ne oferă un răspuns în Sfânta Scriptură: Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit (încercat) făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte (Iacov 1:12-15). De altfel, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, un sfânt român contemporan foarte drag mie din timpul seminarului zice: Obiceiul vrăjmaşului este să aducă în inimă frica ca prin asta să arunce pe om în deznădejde. Și de aici avem un răspuns.

Oamenii sunt ispitiți, încercați, necăjiți, deoarece așa făcându-se vor lua cununa vieții. Diavolul încearcă să sădească în suflet sămânță de îndoială și încercare, încearcă să introducă omului în inimă deznădejdea față de Dumnezeu. Iar noi spunem Doamne, Tu m-ai părăsit! Însă trebuie să ne rugăm și să strigăm Doamne, tu ești scăparea și ajutorul meu, nu mă lăsa! Noi trebuie să luptăm împotriva vrăjmașului cu ajutorul lui Dumnezeu, avându-o pe Maica lui Hristos ocrotitoare iar pe sfinți, ostași împreună-luptători ai lui Hristos!

Trebuie să învingem ispita și să cerem milostivire și de la Sfânta Fecioară. Găsim foarte frumos scris în Paraclisul Maicii Domnului, la unul dintre tropare aceast fragment: Bucuria tuturor celor scârbiţi, celor asupriţi folositoare şi flămânzilor de hrană dătătoare, străinilor mângâiere, celor învăluiţi adăpostire, cercetare celor bolnavi, acoperământul celor neputincioşi, toiagul bătrâneţilor, tu eşti, Preacurată, Maica Dumnezeului celui Preaînalt; ţie ne rugăm, grăbeşte de mântuieşte pe robii tăi. O teologie întreagă identificăm aici, cât de frumos! Maica Dumnezeului celui Preaînalt, noi ne rugăm ei să ne miluiască de toate cele dăunătoare sufletului! Vă recomand cu drag să citiți acest paraclis, și o să vedeți câtă milostivire! Mereu observ la catedrala mitropolitană din Iași, duminică seara când se oficiază paraclisul, credincioși ce stau în fața Maicii Domnului și cu lacrimi priveghează.

Avem nevoie de Dumnezeu, avem nevoie de ajutorul Lui! Ne putem ruga oricând, cerând sprijin. Cum? Doamne miluiește! Domane miluiește-ne pre noi este cea mai simplă rugăciune prin care noi cerem milă și ajutor de la Dumnezeu. Domane ajută! Un salut creștinesc cu sămânță de rugăciune.

Nu trebuie să pierdem speranța către Domnul! Întotdeauna, când fiecare este necăjit și simte nevoia de Dumnezeu să se uite la cer și să strige: De multe ispite fiind cuprins, alerg către tine, căutând mântuirea mea, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu!

Flavius-Ștefan Popa