Ce putere are sfinţirea apartamentelor sau a caselor?

Ştim că lumea e ocrotită de un înger al lui Hristos, la fel şi fiecare ţară, oraş sau sat. Sfinţind apartamentul sau casa, preotul îl cheamă pe Duhul Sfânt prin rugăciunile sale şi alungă duhurile rele dintr-o încăpere. Aceasta este sfinţită, dedicată Domnului şi se află sub ocrotirea îngerului localităţii respective. Îngerul ocroteşte locuinţa cu condiţia ca acolo să se trăiască normal, potrivit moralei creştine.
Îmi amintesc un caz: Slujeam la o parohie în raionul Iureţk, regiunea Ivanovo. La bucătărie lucra o femeie pe nume Raisa. Ea povestea că bărbatul ei era beţiv, se bătea, înjura. S-a ajuns până acolo încât nu se mai putea locui cu el în aceeaşi casă. Raisa spunea: „Am chemat atunci preotul şi a sfinţit casa. Seara a venit soţul meu de la serviciu, iar eu mă temeam ca nu cumva să-şi dea seama că s-a sfinţit casa. La un moment dat nu l-am mai văzut. Au trecut cam 15 minute şi am hotărât să ies afară să văd ce se întâmplă. Se culcase în paie. Nu era beat. L-am întrebat atunci de ce stă acolo şi l-am poftit în casă. El mi-a spus: «Nu pot, nu am loc acolo». Eu am insistat să intre. El s-a târât atunci până în casă, a tras pe podea aparatul radio şi a spus: «Aici, pe duşumea, mă simt mai bine». Atunci m-am minunat câtă putere poate avea sfinţirea unei case”.
Nu demult o fată mi-a povestit că se afla în apartament, singură, pe când părinţii erau plecaţi în concediu. Noaptea s-a trezit şi a văzut cum dinspre televizor venea spre ea o figură albă… S-a speriat foarte tare atunci. Nu a putut să mai doarmă şi s-a rugat toată noaptea. M-a chemat să sfinţesc apartamentul. La câteva zile după sfinţire au venit şi părinţii. Ei sunt necredincioşi, mama nefiind botezată. Mama, de îndată ce a intrat în casă, s-a oprit în prag şi a spus: „Ce s-a întâmplat? Nu recunosc apartamentul. Ce ai făcut aici?” Fata i-a explicat totul. Mama a văzut apoi pe perete semnele în formă de cruce şi a zis: „Să nu-i spui tatălui tău, că se va supăra”.
Sigur că puterile demonice care trăiesc în om simt dacă apartamentul sau casa este sfinţită. Ele nu mai pot locui acolo, căci le arde focul harului. Când se spune că în casă locuieşte un spirit înseamnă că într-o casă nesfinţită locuieşte un demon. Există oameni fără minte care bagă înainte de toate o pisică în casă, şi nu icoane sau cărţi sfinte. Nu sfinţesc casa cu apă sfinţită, ci încearcă să facă pace cu duhul rău de acolo. Aceasta se întâmplă destul de des, din păcate.
Nu demult am sfinţit o grădiniţă, iar acolo erau cam 400 de copii. Am sfinţit toate încăperile, iar în una nu am putut intra, fiindcă nu găseau cheia. Ce se întâmplase, de fapt? Tocmai în această încăpere avuseseră loc şedinţe spiritiste…, iar acea cameră aşa a şi rămas, nesfinţită.

Există vreun sens în a sfinţi maşinile?

În raionul Teikovsk este o porţiune de drum de vreo 500 de metri, pe care o cunosc toţi şoferii care circulă pe acolo. Acea porţiune este numită „zonă periculoasă”, iar oamenii de acolo îi zic „valea morţii”.
La ieşirea din Ivanovo spre Kohma, în partea stângă a spitalului regional, au loc mereu accidente. Ba un autobuz cu oameni se loveşte de un stâlp, ba maşinile se ciocnesc între ele. Autorităţile cunosc astfel de locuri, dar nu pot preîntâmpina accidentele.
Acum câţiva ani am fost plecat pe lângă Iaroslavl. Acolo este o localitate, Tolga, iar alături o mănăstire de maici. Lângă mănăstire este un drum pe care chiar în acel an muriseră în accident patru oameni, pe aceeaşi porţiune. Stareţa mănăstirii, maica Varvara, mi-a spus: „Părinte, ce să facem? O soră de la noi a mers cu tractorul pe acel drum şi s-a răsturnat, bine că a avut doar răni uşoare”. S-au adunat câteva maici, iar eu am îmbrăcat veşmintele preoţeşti, am făcut o slujbă de mulţumire lui Dumnezeu şi am stropit cu apă sfinţită întreaga porţiune cu probleme. De atunci au trecut 5 ani şi nu s-a mai întâmplat nimic rău acolo, deoarece apa sfinţită alungă puterea celui rău.
Odată a venit un om la mine şi mi-a spus: „Părinte, taximetriştii mi-au vândut o maşină «cu ghinion», care a avut trei accidente. Eu am reparat-o, dar cum am început să merg cu ea, am şi fost lovit de două ori. Ce să fac?” Am citit lângă maşină rugăciunile de la sfinţirea carului, pentru ca Domnul să o pună sub ocrotirea îngerului şi pentru ca duhurile rele să nu o stăpânească; am stropit-o cu apă sfinţită şi am uns-o cu ulei. De atunci nu a mai avut accidente”. Sigur, odată cu rugăciunea trebuie să păstrăm şi ordinea morală. Să nu înjurăm, să nu bem, căci altfel demonii vin iarăşi.
În Ucraina, la locurile accidentelor se instalează cruci. În Grecia, la multe intersecţii şi curbe periculoase sunt zidite paraclise. Acolo ard lumânări şi sunt lăsate icoane. înseamnă că la fiecare curbă stă un înger păzitor şi drumul se sfinţeşte. Mai demult, când Rusia era sfântă, peste tot unde erau probleme cu drumul se aflau cruci sau biserici. Dar de ce există aceste locuri neprielnice? Cauze sunt multe, dar cea mai importantă o reprezintă păcatele noastre, relaţia noastră cu răul. E posibil ca pe locul unde e periculos să mergi acum să se fi făcut vrăji odinioară; de aceea s-au adunat acolo duhurile necurate. La sate se întâmplă să fie câte o casă unde s-au făcut vrăji, iar după ce stăpânii casei au murit, să vină alţi oameni acolo, iar casa să fi rămas „cu ghinion”: scandaluri dese, neplăceri… Dacă o astfel de casă a fost dărâmată şi pe locul ei s-a construit un drum, acolo se întâmplă lucruri rele… Duhurile rele nu părăsesc acel loc.
Dar noi putem scăpa de toate acestea. Trebuie să ne adresăm preotului, să-i arătăm locurile unde se întâmplă accidente, să ne rugăm pentru iertarea păcatelor noastre, iar preotul să stropească cu apă sfinţită şi să citească rugăciunea specială „pentru alungarea duhurilor rele” şi acestea vor fugi de acolo. Este bine să sfinţim şi casele, ca să alungăm şi din ele puterea necurată.
Fiecare om este ca un reactor de energie, pozitivă sau negativă. Dacă omul se roagă tot timpul, rosteşte Rugăciunea lui Iisus, atunci toată casa lui, hainele şi mâncarea se sfinţesc, dar dacă înjură şi face rău, atunci în jurul lui este energie negativă oriunde s-ar afla: la o coadă în alimentară, în mijloacele de transport etc. Peste tot are parte de scandaluri şi supărări. De aceea, dacă vrem să avem pace cu aproapele, dacă vrem să evităm accidentele rutiere sau necazurile în familie, trebuie să respectăm legile morale, să nu facem rău nimănui şi să rostim Rugăciunea lui Iisus şi rugăciunea către îngerul păzitor.
Cum îţi poţi ajuta soţul alcoolic? Trebuie injectat ca să nu mai vrea băutură?
Băutura multă este îndrăcire de bunăvoie, patimă a sufletului, nu a trupului. Dacă te injectezi, aceasta nu ajută. Mulţi au încercat să facă această injecţie, dar după aceea au început să bea şi mai mult. Numai cu ajutorul lui Dumnezeu trebuie să te vindeci de această patimă, nu cu ajutor omenesc sau cu vrăji diavo-leşti. Cel bolnav trebuie să vină la biserică şi să se spovedească preotului de toate păcatele, începând cu cele din tinereţe, şi apoi să încerce să se controleze. Dacă îi vine să bea, atunci să bea multă apă. După ce bea apa, să-şi spună: „Bea, animalule, şi ţine minte că «beţivii… nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu» (I Corinteni 6, 10)”. Dacă a căzut în păcat şi a băut din nou, să vină şi să se pocăiască, să se roage, să facă fapte bune şi atunci Domnul îl va ajuta. Am văzut mulţi oameni care au scăpat de această patimă cu ajutorul spovedaniei şi al rugăciunii. Rudele trebuie să se roage pentru cel în cauză, să dea de pomană, să dea pomelnice la biserici şi mănăstiri pentru ca să se roage şi preoţii. Dar cel mai important este ca cel ce păti-meşte să aibă credinţă şi să vrea să se schimbe, să fie conştient că nu va putea scăpa de patimă fără ajutorul lui Dumnezeu. La spovedanie trebuie să-L roage pe Dumnezeu să-l întărească în lupta cu păcatul.

Cum să scăpăm de patima fumatului?
Orice patimă poate fi biruită. Cel mai important este să urăşti acel păcat. Apoi trebuie să te spovedeşti cu părere de rău şi să începi, cu ajutorul Domnului, lupta pentru a-l birui. În timpul spovedaniei, Domnul ne dă putere să luptăm cu păcatul. După ce pleacă de la spovedanie, omul simte înlăuntrul său o scârbă faţă de acel păcat. Nu trebuie să ne lăsăm pe tânjală, ci să continuăm viaţa în rugăciune, deoarece „acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 21), a spus Domnul.
Atunci când omul fumează, sufletul lui se află sub influenţa puterilor demonice. Înainte de potop, oamenii se stropeau cu apă în joacă, neştiind că vor muri din cauza acesteia. Aşa şi acum, oamenii se joacă cu focul. Lumea de atunci a fost distrusă prin apă, iar cea de acum îşi va avea sfârşitul prin foc.

Convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov), Îndrumar creştin pentru vremurile de azi