„Bătrânețea începe ca toamna, cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii și doruri vagi.“ Octavian Paler
Atunci când stăm de vorbă cu un vârstnic, ne întărim convingerea că definiția bătrâneții nu stă în cuvinte așternute pe hârtie.
De cele mai multe ori, bătrâneii pe care îi vizităm în spitale, cămine de bătrâni sau la domiciliul propriu sunt singuri și abandonați. În acele momente, ne gândim la proprii noștri bunici sau părinți, care s-ar putea afla foarte ușor în această situație.