– Concurs la CNA –

Motto:
„Multe dansuri încep cu o plimbare și multe cântece încep printr-o tuse.”

Jurnal Spiritual
Este vară, suntem pe 19 iunie 2017, cald peste măsură. Mă aflu într-o sală spațioasă la sediul CNA-ului. Aici se dezbat proiecte pentru acordarea de frecvențe radio.
În fața membrilor Consiliului Audiovizualului se perindă echipe entuziaste, care își susțin proiectele media pentru obținerea de licențe.
Ascult cu luare aminte și deodată realizez cât de frumoase sunt toate. Ce oameni de bine…, ce oameni frumoși…, ce să mai spui? Ce să mai adaugi?
Universul fascinat și miraculos al radioului mi se descoperă încă o dată. Un spațiu care m-a ajutat deseori să aflu cine sunt, care mi-a dăruit o stare ca o prietenie profundă, stare în care m-am oglindit de-a lungul vieții.
Radioul, prin emisiunile difuzate, m-a ajutat ca să mă descopăr pe mine însumi.
Radioul a fost și este ceva uimitor. O aducere aminte a copilăriei mă înconjoară, copilărie când aflam că și altcineva a ascultat ce am ascultat și eu, când învățam cu smerenie că ceea ce credeam că este cărarea mea, emisiunea mea favorită, aparținea fiecăruia.
Ce sunete și voci ieșeau din cutia lăcuită, mare și plină de lămpi a bunicii. Un radio hârșâit și plin de mister, care transforma lumina în sunet și sunetul în emoții diverse.
Câte povești, câte melodii, câte speranțe și vise am fredonat împreună…
Am purtat prin radio lumi întregi, câte drame s-au zbătut în sângele meu și câți necunoscuți mi-au devenit atât de cunoscuți. Câte comori am descoperit, câte cântece s-au înălțat din adâncul sufeltului…
Pus în fața acestor amintiri realizez că nu doream numai o frecvență radio, ci doream să îmi mărturisesc iubirea față de prietenul copilăriei mele. O iubire care s-ar dori retrăită, legată de radioul de odinioară.
Concursul s-a încheiat. Câștigătorii au fost desemnați și mă alătur celor care aplaudă la scenă deschisă.
Dincolo de cutia mare de lemn a radioului bunicii am descoperit cu timpul mesajele pe care Dumnezeu le revarsă zilnic asupra noastră. Precum radioul, natura întreagă devine o cutie imensă de recepție și de transmisie. În tăcere, cu băgare de seamă, ascultători și atenți la semnalele Creatorului ne simțim invitați înăuntru.

27 iunie 2017
Pr. Petru Munteanu