Cultura şi viaţa spirituală în Săvineşti

 Pe drept cuvânt se poate spune că învăţătorul instruit şi devotat nu poate fi lăudat îndeajuns, iar munca lui nu poate fi plătită nici cu aur. El este pentru şcoala sa ce este Soarele pentru Univers.

În Principatele române au funcţionat şcoli particulare întreţinute de boieri, biserici şi mănăstiri.

Se considera că oamenii nu pot trăi fară biserici, dar mai târziu, pe la sfârşitul sec al XlX-lea se considera că nu pot trăi nici fară şcoală.

Legea instrucţiunii publice din 16 martie 1864 votată în Camera Deputaţilor cu 64 de voturi pentru şi promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 25 Martie 1864 este Legea şcolară a Statului Naţional Român care instaurează principiile democratice ale „obligativităţii şi gratuităţii învăţământului primar ” România a fost printre primele ţări europene care a proclamat principiile moderne ale învăţământului.

În judeţul Neamţ în urma aprobării Legii învăţământului s-au înfiinţat 62 de şcoli în localităţile mai dezvoltate printre care şi comuna Roznov, căreia în anumite perioade îi aparţinea şi satul Săvineşti.

Până în anul 1868 în satul Săvineşti se făcea puţină carte bisericească. În 1868 a luat fiinţă şcoala oficială cu 40 de elevi şi primul învăţător a fost preotul Neculai Vitzu care a funcţionat până în anul 1870. Din anul 1870 a venit preot Grigore Grinţescu care a condus şcoala timp de 35 de ani ( 1870-1905). Intre anii 1903-1905 a funcţionat ca învăţătoare calificată Cecilia Grinţescu, absolventă a Şcolii de Institutoare ” o distinsă dăscăliţă ” care a trecut în învăţământul urban din Piatra Neamţ. între anii 1907-1910 au mai funcţionat ca învăţători şi preotul Constantin Pruncu iar apoi Ion Gervescu, învăţător titular între anii 1910-1920 urmat de Ion Mihăilescu învăţător titular în acelaşi timp cu învăţătoarea Lucia Grigorescu.

Din anul 1926 conducerea şcolii este luată de învăţătorul Jan Iliescu, fiu al satului, în locul învăţătorului Ion Gervescu care a fost transferat la Roznov. Se întâmpinau mari greutăţi din cauza lipsei de spaţiu pentru şcoală şi a lipsei de cadre didactice. Se observa unele îmbunătăţiri în învăţământul rural dupa elaborarea Legii învăţământului din 1898 privind baza materială şi reţeaua instituţiilor de învăţământ primar. A început să crească numărul elevilor şi al învăţătorilor absolvenţi ai şcolii normale din Piatra Neamţ. Învăţământul primar era gratuit şi obligatoriu şi cu toate acestea foarte mulţi copii nu frecventau cu regularitate cursurile şcolare din cauza condiţiilor materiale foarte modeste ale familiilor acestora.

S-au găsit însă şi oameni de bună credinţă, învăţători, preoţi şi oficialităţi locale, gospodari mai înstăriţi, care prin râvna lor şi prin contribuţia materială să înlăture o parte din greutăţile întâmpinate de şcoala săvineşteană.

Şcoala a funcţionat la început într-o casă închiriată, iar din anul 1893 s-a cumpărat casa unui preot de la Calu Iapa, până în anul 1930 când s-a terminat construcţia şcolii din sat cu 4 săli de clasă, două cancelarii şi un hol. Localul a fost construit din cărămidă, acoperit cu ţiglă cu ajutor bănesc de la prefectura judeţului. Era unul din cele mai moderne şi mai igienice localuri de şcolă din judeţ. Clădirea avea un beci sub una din cancelarii, iar în curte exista o groapă de gunoi betonată, o grădină de legume şi livadă. Pentru construcţia noului local, conducerea şcolii şi învăţătorii au făcut numeroase demersuri la prefectură, la Revizoratul şcolar pentru găsirea de fonduri necesare.

La 5 decembrie 1930, meşterii tocmiţi pentru ridicarea noului local de şcoală au terminat lucrarea. Lucrarea s-a realizat după aproape 40 de ani de când se propusese . Inaugurarea a fost însoţită de o mare festivitate şi a avut loc la începutul lunii februarie 1931. Programul festivităţii a cuprins o conferinţă a directorului şcolii Jan Iliescu care a prezentat rolul şi importanţa şcolii în viaţa satului. Au urmat coruri patriotice şi naţionale, jocuri populare şi recitări de poezie românească. în procesul verbal încheiat cu acest prilej se menţionează aportul deosebit al invăţătorilor Teofan Macovei, D. Darie şi Sultana Guţu. Printr-un ordin ministerial al şcolii din Săvineşti i se dădea dreptul de a purta numele savantului Nicolae Iorga ( din motive politice ale vremii acest lucru nu s-a îndeplinit).

Un proces verbal de inspecţie a unui revizor şcolar din 1937 consemnează rezultatele remarcabile obţinute de învăţătorii din Săvineşti în munca de instruire şi educaţie a şcolarilor.

„Am avut fericita ocazie să găsesc doi învăţători (Jan Iliescu şi Teofan Macovei) absolvenţi ai şcolii normale din Piatra Neamţ, care aplică cu succes şi dragoste principiile şi învăţămintele ce şi le-au însuşit de la profesorii lor”.

Populaţia şcolară a crescut dar au fost şi perioade când numărul elevilor a scăzut datorită unor cauze obiective ( război, foamete, epidemii, etc). În anul şcolar 1888-1889 se înfiinţează prima clasa a 5-a cu doi elevi. În 1924 s-a început şcolarizarea pentru ciclul secundar, iar în 1927 au fost primii absolvenţi a 7 clase. Populaţia şcolară a crescut astfel ca în anul şcolar 1934-1935 şcoala avea 6 posturi cu un număr de 320 elevi înscrişi, din care frecventau 297 de elevi la clasele I-VII. Alături de şcoala funcţiona un atelier de tâmplărie, un atelier foto, o mică bibliotecă, un mic muzeu etnografic şi un cor mixt. Din decembrie 1937 şcoala are un alt director în persoana învăţătorului cu gradul 2, Teofan Macovei şi el fiu al satului alături de care au slujit şcoala şi alţi fii ai satului ca: Tatiana Macovei (Roman), Nicolae Pârloagă, Măria Macovei, Ecaterina Pârloagă, Măria Hârţescu, Mioara Mereuţa, Vasile Râpaş, Nicolae Filimon, învăţători titulari, mulţi dintre ei cu grade didactice.

După reîntoarcerea învăţătorilor concentraţi în război, fostul director Teofan Macovei a fost numit subinspector de cancelarie la Revizoratul Şcolar Neamţ şi în locul lui este numit tânărul învăţător Nicolae Pârloagă.

Şcoala a cunoscut o perioada de revigorare în special după anii 1950-1955 când au fost titularizaţi mulţi învăţători şi profesori, tineri absolvenţi ai învăţământului superior, cadre didactice care au contribuit la pregătirea multor generaţii de elevi printre care şi pe autorii acestor rânduri. Unii dintre ei ne-au părăsit pentru totdeauna, iar alţii sunt pensionari dar care nu au uitat şcoala. Vom menţiona doar pe cei localnici, fii şi fiice ai satului Săvineşti, dar şi pe cei care s-au stabilit în localitate.

Educatoare: Silvia Pârloagă (Luca), Mioara Tofan, Dana Dumitrache (Popa) Învăţători:   Măria J. Tofan (Roibu), Nicolae Filimon, Virginia Nistor, Tacaina Roman ( Micu), Anişoara Atudosiei ( Cojocaru), Ioana Prisecaru (Dir), Angela Tofan ( Neţea), Marieta Tofan (Popârda), Măria Atudosiei ( Târziman), Anişoara Veliche (Dir.), Mihaela Blaga ( Crăciun).

Profesori: Petru Roibu (Dir.) , Gheorghe Caţer, Măria Caţer ( Dir.), Mihai Lăcătuşu, Florin Florescu, Elena Roşea ( Bontaş) (Dir), Ana Vasiliu( Dir.), Monalisa Violeta Ioniţă ( Lupu Marinei), Jeniţa Murara ( Sandu) Dir. A. Vasile Sandu (Dir.).

Au mai funcţionat ca directori de şcoală: prof. Elena Rotaru, Emilia Săvinoiu, Adriana Chirilă, Elena Costin, Dumitra Rusu, Georgeta Ichim, Ionel Apetroaie, Elena Pantazie, George Borş şi Gheorghe Lupu.

Un moment important în activitatea şcolară l-a constituit trecerea la învăţământul obligatoriu de 10 ani începând cu anul 1969-1970. Cursul clasei a IX-a funcţionat cu două clase şi frecventau 96 de elevi care sub îndrumarea maiştrilor specialişti lucrau în atelierul şcolii şi făceau practică în producţie în vederea calificării. În acest an şcolar ( 1969-1970) existau înscrişi la nivel de comună un număr de 1122 elevi care frecventau la Şcoala de 10 ani Nr. 16, Săvineşti, corpul A şi corpul B cu 15 săli de clasă, laborator, baze sportive (corpul B a fost construit prin contribuţie bănească a localnicilor sub coordonarea directorului Roibu Petra) şi la Şcoala Nr. 10 din Colonie, o şcoală modernă cu 8 săli de clasă, sală de sport, bibliotecă, laborator şi cu încălzire centrală. Mai funcţionau şi două şcoli de 4 ani în Dumbrava Vale (nr. 23) şi Dumbrava Deal (nr. 24). Existau un nr. de 53 cadre didactice cu pregătire medie şi superioară. Prin contribuţii băneşti ale localnicilor s-au construit înca 5 săli de clasă adiacente corpului A la Şcoala Veche Nr. 16. Pentru preşcolari funcţiona un cămin de copii cu program prelungit şi trei grădiniţe.

Şcoala Dumbrava Deal

În anul 1925 s-a înfiinţat o şcoală şi în satul Dumbrava Deal care avea 31 de elevi înscrişi. Între anii 1927-1929, şcoala nu a funcţionat din lipsa de învăţători. În anul 1929 a fost numit învăţătorul Dumitru Trifan, iar în anul 1930 a fost numit şi Laurenţiu Popa, amândoi învăţători titulari. Şcoala funcţiona cu 30 de elevi în locuinţa unui gospodar. Actualul local al şcolii se va construi mult ma târziu, va avea 4 săli de clasă, grădiniţă şi învăţători calificaţi.

Vom prezenta efectivul de elevi pe localitate, pe şcoli si cicluri de invăţământ în perioada de trecere între mileniul al II-lea şi al-III-lea (1997-2003).