Despre Învierea lui Hristos

HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI!
Din toate minunile Mântuitorului, cea mai mare și mai uimitoare este propria Sa Înviere din morți, minune care în același timp este și cea mai puternică dovadă despre dumnezeirea Sa și în acelaşi timp despre divinitatea creștinismului. Însă, Învierea Mântuitorului este și piatra de temelie și granița învierii morților, importanţa ei pentru credința creștină fiind subliniată în mod deosebit de către Sfântul Apostol Pavel:
„Iar dacă Hristos n-a Înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa noastră”. Învățătura centrală și pivotul de susținere a religiei creștine este fără îndoială, Învierea Domnului Hristos.
Sfintele Evanghelii ne arată că după moartea Mântuitorului Iisus Hristos, ucenicii Lui se tânguiau și plângeau. De asemenea, erau
întristate și femeile care L-au urmat până la cruce, iar apoi unele dintre ele au venit dimineața, în ziua întâi a săptămânii, să vadă mormântul lui Iisus. O mare și neașteptată schimbare a întristării în bucurie are loc când femeile mironosițe au aflat de la îngeri vestea Învierii lui Iisus.
Îndată ele au plecat de la mormânt cu bucurie mare pentru a vesti ucenicilor Lui despre cele petrecute. „Dar când mergeau ele să
vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat zicând: bucuraţi-vă!”
În aceeași după –amiază, pe când doi din ucenicii Săi, Luca și Cleopa, mergeau spre Emaus vorbind unul cu altul, un călător necunoscut s-a apropiat de ei şi le-a zis „Ce sunt cuvintelea acestea pe care le schimbați unul cu altul în drumul vostru?” Iar ei s-au oprit, cuprinși de întristare. Însă, întristarea lor s-a schimbat în bucurie când calătorul necunoscut a fost invitat în casa lor, a binecuvântat pâinea și a frânt-o. Era Însuși Iisus Domnul.
Sfânta Evanghelie după Ioan ne arată că în seara zilei Învierii Sale din morți, Hristos-Domnul a trecut în chip minunat prin ușile
încuiate ale casei unde se aflau adunați ucenicii Săi, însă fără a fi prezent acolo și Toma.
După o săptămână, Iisus S-a arătat din nou ucenicilor Săi, cu ei fiind acum prezent și Toma, care mai înainte se îndoise de Învierea
Domnului. După ce Toma s-a atins de mâinile și coasta lui Iisus a crezut în Învierea Sa din morți și a mărturisit că este Dumnezeu, zicând:
„Domnul meu și Dumnezeul meu”. Deci, ucenicul Toma mărturisește deodată Învierea, Domnia și Dumnezeirea lui Iisus Hristos Cel înviat, arătând astfel că El este Biruitorul morții, Domnul vieții și Dumnezeu Mântuitorul Care S-a făcut Om pentru a dărui oamenilor viață dumnezeiască veșnică.
Tot Sfânta Evanghelie după Ioan ne arată că Iisus S-a arătat iarăși ucenicilor la Marea Tiberiadei, iar apoi Iisus l-a reintegrat între
Apostolii Săi pe Petru care de frică se lepădase de El în fața celor prezenți în curtea arhiereului Caiafa.
Din ce ne spun scrierile Sfintei Scripturi ale Noului Testament despre Învierea Dumnului nostru Iisus Hristos se pot vedea nu numai
dovezi clare și puternice ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, ci și adevărul că legătura credincioșilor cu Hristos Cel Înviat este izvorul bucuriei și mântuirii lor. Mântuirea adusă lumii nu se poate îndeplini fără moartea și Învierea din morți a Domnului Hristos. În planul mântuirii era însăși Învierea Fiului lui Dumnezeu, după cum există în același plan întruparea Sa și moartea pe cruce. Învierea a confirmat ca ultim act divinitatea Mântuitorului și a fost ca un complement indispensabil al morții Sale mântuitoare. Moartea Domnului Hristos n-ar fi fost o binefacere totală, răscumpărătoare, dacă nu ar fi fost completată prin Înviere.
Învățătura Bisericii despre învierea morților se cuprinde succinct în articolul 11 din Simbolul Credinței: „Aștept învierea morților”. Ea se întemeiază pe Revelație, credința în învierea morților având-o și cei din Vechiul Testament. Însă cel ce demonstrează învierea morților este Sfântul Apostol Pavel care le răspunde celor ce nu cred în înviere astfel:
„Căci precum moartea a venit printr-un om, tot printr-un om vine și învierea morților”.
Așadar, din punct de vedere creștin, viața omului pe pământ nu are sens decât numai dacă este trăită în perspectiva Învierii. Prin
Învierea lui Hristos s-a arătat începutul lumii viitoare, care va învia și se va înfățișa la Judecata Universală. Adevărul Învierii dă valoarea omului pentru eternitate, afirmându-i libertatea aici și acolo, dar făcându-l responsabil față de destinul lui veșnic.

Preot Cristinel Vasile Anăstăsoaiei