Joi, 13 iulie 2017 a fost ziua dedicată excursiei la Târgu Neamţ. Copiii au vizitat Cetatea Neamţului, Casa memorială „Ion Creangă” din Humuleşti, Rezervaţia de Zimbri „Dragoş Vodă”, Mănăstirea Neamţ.
Primul popas a fost făcut la Cetatea Neamţului. Această cetate făcea parte din sistemul de fortificaţii al Moldovei pe timpul lui Ştefan cel Mare.
„La Cetatea Neamţului am avut o privelişte minunată asupra oraşului, am văzut închisoarea în care Ştefan cel Mare închidea oamenii nelegiuiţi. Am mers la camera de arme, unde am văzut o ieşire secretă. Am văzut manechine în armură, şi un tablou care reda Bătalia de la Vaslui. Mi-a plăcut foarte mult capela din cetate, în care se vede că timpul şi-a pus amprenta.” – Andrei Ştefănescu
Al doilea obiectiv vizitat a fost Casa imemorială „Ion Creangă” din Humulesti, unde copiii au văzut unde si cum a trăit cel mai mare povestitor al neamului românesc.
„Mi-a plăcut pomul acela care e de pe timpul lui Ion Creangă si, surprinzător, încă mai face mere. Alt lucru care mi-a atras atenţia a fost camera în care a locuit. Faptul că acolo au trăit 9 oameni, într-o cămăruţă de dimensiuni mici, mi se pare imposibil si, totusi, adevărat.” – Pavel Martha
Cea de-a treia oprire a fost făcută la Mănăstirea Neamţ. În muzeul acesteia copiii au văzut prima tipografie din Moldova si o Evanghelie de 80 de kilograme.
„Mi-au plăcut picturile de pe tavanul bisericii, iar la muzeu am văzut un tipograf foarte vechi, un cufăr de zestre si coroana lui Ştefan cel Mare. Curtea interioară este foarte mare si frumos amenajată, am văzut chiar si mormântul Sfântului necunoscut.” – Secaci Alexandru
Ultima vizită a fost făcută la Zimbrărie, iar zimbrii i-au aşteptat pe copiii curioşi.
„Mi-au plăcut foarte mult zimbrii, căprioarele, ursul, cerbul, mistreţul şi ratonii. Mi se pare că zimbrii au un spaţiu foarte mare de locuit, ceea ce favorizează înmulţirea lor. Pe de altă parte, celelalte animale sunt foarte drăgălaşe.” – Comârlă Matei
Ca în fiecare zi, sfârşitul programului se apropia cu paşi repezi de activităţile noastre, iar copiii, somnoroşi şi obosiţi, s-au îndreptat agale spre casele lor.
Bogdan Romedea, Voluntar




