– Ne-a spus dirigintele la şcoală că nu există lucrări imposibil de executat. Eu i-am spus că există!
– Care?
– De exemplu, să bagi pasta de dinţi înapoi în tub!
*
– Tată, e adevărat că omul se trage din maimuţă?
– Bineînţeles! Toată lumea ştie.
– Şi care a fost primul om care şi-a dat seama că nu este maimuţă?
*
– Gigele, tu ce vrei să te faci când vei fi mare?
– Lucrător la fabrica de pepeni. Să-i fac şi iarna!
*
– Costele, ţi-ai spălat mâinile înainte de a te aşeza la masă?
– Da, bunico!
– Păi, nu te-am auzit!
– Pentru că m-am spălat în şoaptă…
*
– Bunicule, de ce-i zici tatii: „Măi copile!”? Ce, el e copil ca mine?
*
– Bunicule, de ce cântă mămica?
– Ca să-l adoarmă pe frăţiorul tău.
– Eu, în locul lui m-aş fi prefăcut că dorm de mult…
*
– Bulişor, ai schimbat tu apa din acvariu?
– Nu mămico, peştii încă n-au băut-o pe cea veche!
*
– Tăticule, ce e aia o pompă?
– Este un dispozitiv care scoate apa. Ai înţeles?
– Nu prea, că uite ce scrie în cartea de istorie: Mihai Viteazul a intrat cu mare pompă în Alba lulia.
*
Între doi băieţei:
– Tu câţi ani ai?
– Nu ştiu exact, patru sau cinci…
– Umbli cu fete?
– Nuuu….
– Atunci ai patru!
*
– Te bucuri că ai un frăţior? întrebă unchiul lui Bulă.
– Mai tare m-aş fi bucurat dacă aveam o surioară…
– Spune-i lui tăticu, să vorbească cu barza; poate îl schimbă cu o surioară.
– Prea târziu, trebuia să-l schimbe imediat. Acum e folosit de 3 zile…
*
– De ce îi dai surioarei tale, care este mai mică decât tine, întotdeauna, ciocolata cea mai mică? Uită-te la cloşcă: râma cea mai mare o dă celui mai mic pui!
– Şi eu aş face la fel dacă ar fi vorba de râmă…
*
– Cînd eram tânără, zice mătuşa lui Bulişor, eram destul de urâtă.
– Dar nu poate să spună nimeni că nu te-ai conservat destul de bine…
*
– Tăticule, mă duc la grădina zoologică.
– Mai bine stai acasă! Cine vrea să te vadă, să vină aicea!
*
– Cam devreme ai început să fumezi, Bulişor, spuse bunica.
– Cum devreme, bunico? Nu vezi că se înserează?
Bancuri cu şi despre copii, Editura Hiparion Cluj – 1998