– Stai cuminte Gigele şi am să-ţi scot măseaua asta cariată, fără durere.
– Nu s-ar putea să-mi scoateţi numai durerea, fără măsea?
*
– Tăticule, ce înseamnă când un om explorează Polul Nord?
– E vorba de un individ care pleacă să caute Polul Nord, iar după aia, alţii pleacă să-l găsească pe el …
*
– Cel mai bine e când îmi faci tu baie, bunicule!
– Din care cauză, Gigele?
– Mămica e mai pretenţioasă, mă pune să-mi scot pantalonii…
*
Un băieţel de 4-5 anişori, rătăcit prin zona unei pieţe aglomerate capitalei, întreabă pe un poliţist:
– Nene, n-aţi văzut o mămică fără mine?
*
– Niculăeş, dacă vine cineva şi întreabă de mine, spune-i că nu-s acasă!
– Şi dacă nu întreabă?
*
– Vai ce notă mică ai luat la geometrie, Lenuţo! Cum de de-ai reuşit?
– Am sărit tot timpul cercul, mămico!
*
Gigel primise cadou o bicicletă. Mamă-sa stătea la taifas cu o vecină în faţa porţii, iar Gigel se grozăvea cu bicicleta nouă, făcând tot felul de exchibiţii.
– Uite mamă cum mă dau fără mâini! strigă Gigel, conducînd bicicleta numai din pedale.
– Vezi dragul mamii, să nu cazi!
– Uite mamă cum mă dau fără picioare! strigă Gigel ţinînd picioarele pe ghidon. Se auzi o bufnitură şi Gigel apăru peste puţin timp din nou pe bicicletă:
– Uite mamăăă… cum mă dau… fără dinţi!
*
– Grăbeşte-te Costele, că întîrzii la şcoală!
– Fii liniştită mămico, e deschisă toată ziua.
*
-Tăticule, să ştii că profesorul nostru de desen nu a văzut niciodată o pisicuţă.
– De unde ştii?
– Azi, după ce m-am chinuit să desenez o pisicuţă pe tablă, cu cretă colorată, m-a întrebat:
– Ce bidiganie mai e şi asta, Costele?
Bancuri cu şi despre copii, Editura Hiparion Cluj – 1998




