Glume

– Mioara, ce crezi tu că ajung fetiţele care nu mănâncă tot din farfurie?
– Rămân slabe, ajung manechine şi câştigă o grămadă de bani!
♦
– Tăticul meu lucrează la trustul „Transilvania”.
– Şi ce face acolo?
– Pâine şi ziare.
– Ce-are a face una cu alta?
– Are, pentru că în fiecare seară vine acasă cu pâine şi ziare…
♦
La grădina zoologică.
– Bunicule, vreau să te întreb ceva.
– Întreabă, dragul bunicului.
– Dacă scapă leul din cuşcă, eu cu ce troleu mă duc acasă?
♦
– Costele, tu de ce nu eşti cuminte?
– Pentru că prea multă minte strică!
♦

– Ce este barza Gigele?
– Taxiul bebeluşilor!
– Ia uite la el! Asta de unde o ştii?
– De la tăticu, că e şofer la ITB şi are garajul pe strada Berzei, vis-a-vis de maternitate…
♦

– Când eram mai mic luam lecţii de vioară.
– Şi acum de ce nu mai iei?
– Vecinul ne-a ameninţat că dacă mai chinuim pisica ne reclamă la Societatea pentru Protecţia Animalelor…
♦
– Tăticuţule, mi-ai spus că tu te-ai născut la Bucureşti.
– Da, acolo!
– Şi mama la Constanţa.
– Da, şi maică-ta la Constanţa!
– Şi eu la Cluj-Napoca … Hmmm! Ia spune, ţie nu ţi se pare ciudat cum ne-am întâlnit toti trei?
♦

– Unchiul meu este episcop și toți îi spun „Sfinţia Voastră”.
– Al meu este ambasador si lumea i se adresează cu „Excelenţa Voastră”.
– Ehe, voi sunteti mici cu unchii voştri! Al meu trage 200 de kile la cântar şi toată lumea când îl vede spune: „O, Doamne…”
♦
– Georgele, zise Mioara, hai să ne jucăm de-a grădina zoologică.
– Şi cum facem?
– Păi, uite, eu sînt o maimuţă şi tu îmi aduci banane…

♦
La mare.
– Unde îţi este îngheţata, puişor?
– Am scăpat-o pe pieptul unui nene care dormea cu faţa în sus, pe plajă.
– Vai de mine! Şi ce ţi-a zis?
– S-a sculat, s-a şters cu prosopul şi a mormăit: „Pescăruşii ăştia, parcă au în maţe un frigider!”
♦

– Tu câţi ani ai, Mioara?
– Cinci ani, tăticule!
– Ai uitat ce ţi-am spus, să nu te mai iei după maică-ta!
– Da, dar ea nu are cinci ani!
– Nu, nu are! Dar de 5 ani spune că are 30.
♦
– Frăţiorul tău a învăţat să vorbească?

– Nu încă, dar nici n-are nevoie, e de ajuns să înceapă să urle şi imediat capătă tot ce vrea…

♦
– Pentru cine cumperi aşa multe pachete de ţigări, întreabă tutungiul, pentru tăticul tău?
– Nu, pentru toată clasa!

♦
– Care sunt profesorii voştri cei mai buni?
– Cei care nu vin la ore!

Bancuri cu şi despre copii, Editura Hiparion Cluj – 1998