Glume

 Glume cu Academicianul Grigore Moisil

—Tovarăşe academician, i se adresează un meteorolog, am făcut mari progrese în prognoza vremii. Prevederile noastre se adeveresc în 40% din cazuri.

—  Cel mai bine ar fi ca, după ce întocmiţi prognoza, să o anunţaţi pe dos. În felul acesta timpul probabil va fi corect în 60% din cazuri.

Profesorul X.X.X. cam avea obiceiul sa apară ca autor la lucrările elaborate de un tânăr discipol foarte valoros, să îi zicem V… Într-o zi, întâlnindu-l Moisil pe V… pe culoarele Academiei, îl întâmpină:
— Ce faci, dragă XXX ?
V… puţin jenat se scuză timid:
— Mă iertaţi, dar eu nu sunt X.X.X., eu sînt V…
— Ştiu, ştiu, îi răspunde Moisil, dar nu ţi-am spus după cum te cheamă, ci după cum semnezi articolele.

Tânăr conferenţiar la laşi — nu împlinise încă 30 de ani —, Grigore Moisil încerca sâ îl convingă pe profesorul Ştefan Procopiu că este cu totul îndreptăţit să fie avansat profesor. Procopiu îi răspunde:
— Ai un mare defect, eşti mult prea tânăr.
— Sunt conştient de acest defect, replică Moisil, dar să ştiţi că mi-l corijez în fiecare zi.

Un ziarist, referindu-se la tabletele pe care Moisil le publica sâptămânal în revista „Contemporanul”, îi spune:
— Tovarăşe academician, pentru dumneavoastră trebuie să fie o joacă să scrieţi aceste tablete Probabil că le imaginaţi în maşină, în drum de la Universitate la Academie.
— Da, le fac destul de repede. La cele mai multe nu m-am gîndit mai mult decît 35 de ani.

Perpetuum comic, 1997