Cuviosul Anastasie Sinaitul poveşteşte astfel: Un bărbat în rânduiala monahicească îşi cheltuia zilele în toată nepurtarea de grijă şi, în lenevire petrecîndu-şi viaţa, s-a apropiat de sfârşit. Şi, după ce s-a îmbolnăvit cu durere de moarte şi s-a apropiat de cea din urmă răsuflare, nu se temea deloc de moartea sa, ci cu toată mulţumirea, vesel şi zâmbind, se despărţea de trup; iar fraţii şi părinţii care şedeau lângă el, împreună cu egumenul, i-au zis: „Noi te-am văzut, frate, că în nebăgare de seamă ţi-ai petrecut viaţa şi nu ştim de unde îţi este în ceasul acesta înfricoşat această veselie şi zîmbire? Însă, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru întărindu-te, scoală-te de ne spune, ca toţi să ştim şi să preamărim pe Dumnezeu”.
Iar fratele, ridicîndu-se puţin de pe pat, a zis către dânşii: „Cu adevărat, cinstiţi părinţi, în toată nebăgarea de seamă mi-am petrecut viaţa şi acum s-au adus înaintea mea scrise toate lucrurile mele cele rele. Apoi s-au citit şi mi-au zis îngerii lui Dumnezeu: „Le ştii pe acestea?” Iar eu le-am răspuns: „Adevărat, le ştiu. Însă de când m-am lepădat de lume şi m-am călugărit, n-am osândit nici un om, nici răutate asupra cuiva n-am ţinut şi mă rog ca să se împlinească cuvântul lui Hristos, care a zis: Nu osîndiţi, ca să nu fiţi osîndiţi; iertaţi şi se va ierta vouă.
Pe acestea zicându-le, îndată sfinţii îngeri au rupt zapisul păcatelor mele. Şi, de aceea, mă duc cu bucurie şi fără de mâhnire către Dumnezeu”.
Aceasta zicînd fratele acela, şi-a dat cu pace sufletul său în mâinile Domnului”.
NOTĂ – Despre patria şi neamul cuviosului Ioan Scărarul, se scrie în cartea aceluia, la tâlcuirea vieţii lui, astfel: „Naşterea şi cetatea sfântului o acoperă scriitorul – adică monahul Daniil. Iar unii zic despre dânsul că este fiu al lui Xenofont, iar frate al lui este Gheorghe Arselaitul, numit din naştere Arcadie. Pentru că Arcadie, în rânduiala monahicească, şi-a schimbat numele, iar Ioan nu şi-a schimbat numele”. Iar despre Xenofont şi despre fiii lui caută în luna ianuarie, în 26 zile.
Tot întru această zi facem şi pomenirea sfântului prooroc Ioad, pe care l-a ucis leul. Caută despre dânsul în cartea a III, a împăraţilor la capitolul 13, şi a cuviosului părintelui nostru Zosima, episcopul Siracusei, cum şi a sfintei Evulia, maica sfântului Pantelimon.
Tot întru această zi a murit monahul care n-a osândit pe nimeni. Amin.
Vieţile Sfinţilor, martie




