Cuv. Ioan Scărarul. Viaţa lui, care desăvârşit murise lumii, şi-a rânduit-o între fraţi, ca şi cum ar fi fost mic între dânşii. Iar somn avea atât, numai ca să nu-şi piarză fiinţa minţii cu privegherea. Şi mult mai nainte de a se culca, se ruga şi alcătuia cărţi, precum a alcătuit cartea ce se numeşte scară, pentru care s-a şi numit el mai pe urmă scărar.
Iar scărarul s-a pogorât de la muntele Sinai la noi, ca un nou de Dumnezeu văzător, şi ne-a arătat pre ale sale de Dumnezeu lespezi scrise (care cuvinte se numesc scară), în care literele cele văzute învaţă osteneală, iar puterea ce se înţelege din literele cele alcătuite povăţuieşte la vederea lui Dumnezeu (Vieţile sfinţilor, VII, pp. 1045, 1050, 1056-1057).
Sf. Prooroc Ioad. Acesta au fost din Iuda, pre care l-au lovit leul şi au murit, când au mustrat pre Ierovoam pentru juniei. Căci îi poruncise Dumnezeu lui să meargă să-1 mustre şi să nu mănânce pâine, nici să bea apă, ci să se întoarcă curând. Deci aflând pre Ierovoam făcând jertfe, strigă şi zise cuvântul Domnului: jertvenice. Acestea zice Domnul: Iată se naşte fiu în casa Iudei, şi numele lui Iosia, şi va junghia preste tine pre popii acestor înalte. Şi tinză Ierovoam mâna să-1 prinză şi-i săcă mâna.
Deci rugându-se o făcu iarăşi sănătoasă ca şi întâiu. Iară Ioad întorcându-se înapoi, fu amăgit de un prooroc mincinos, ce-l chema Emve, şi mancă cu dansul pâine, călcând porunca lui Dumnezeu.
Deci pentru neascultare lasă Dumnezeu să fie omorât de leu, iară nu să-l mănânce. Şi murind, fu îngropat în Bitil, lângă cel ce l-a amăgit (Mineiele, VII, p. 245).
Sf. Evula. Întru această zi, sfânta Evvuli, maica sfântului Pantelimon, cu pace s-a săvârşit (Mineiele, VII, p. 245).
Tradiţii: Ioan Glăsuitorul dă glas păsărilor să cânte (Speranţia, VIII, f. 55).




