Minunile Sfântului Mucenic Terapont, Episcopul Ciprului (25 mai)

Sfântul Terapont a fost monah şi s-a învrednicit de rânduiala episcopiei în Ostrovul Ciprului. El şi-a săvârşit nevoinţa pătimirii şi a luat de la Hristos Domnul cununa muceniciei, pe vremea când Biserica era prădată de cei fărădelege. Mai întâi sfintele lui moaşte se odihneau în Cipru, după aceea au fost aduse în Constantinopol în acest fel: când agarenii, cu voia lui Dumnezeu, au pustiit şi robit cu război toate părţile Răsăritului, luându-le în stăpânirea lor pentru păcatele noastre, atunci se apropiase şi de ostrovul Ciprului, vrând să-i facă şi lui ca şi celorlalte.

Deci, sfântul s-a arătat eclesiarhului bisericii sale, zicându-i: „Scoală-te degrabă şi ia moaştele mele şi du-le în cetatea lui Constantin, de vreme ce vrăjmaşii Crucii lui Hristos vor să năvălească asupra ostrovului şi voiesc să pustiiască acest loc. Spune aceasta la toţi dreptcredincioşii, ca să iasă de aici înainte de năvălirea agarenilor”. Această arătare şi poruncă a sfântului, dacă a spus-o eclesiarhul celor dreptcredincioşi, îndată s-au gătit de călătorie pe apă şi, luând o raclă nouă, a pus în ea moaştele sfinţitului mucenic; deci, luându-le cu ei, s-au urcat în corabie şi au plecat. Dar, pe când erau ei în largul mării, mergând către Constantinopole, s-a ridicat o furtună pe mare, încât toţi, temându-se, se primejduiau de înecare. Atunci, îndată a început a ieşi din racla sfântului ca un nor subţirel, o mireasmă plăcută, încât a umplut cu miros corabia, iar marea s-a revărsat ca la trei stadii. Din acea minunată şi bună mireasmă s-a liniştit furtuna mării.

Eclesiarhul, fiind legat cu mai fierbinte dragoste către sfântul, pe când păzea sicriul lui, a auzit un glas din sicriu, chemându-l pe nume. Toţi au auzit aceeaşi, cum Sfântul Terapont a chemat pe nume pe păzitorul moaştelor sale. Deci, din această pricină înspăimântându-se, toţi s-au apropiat de sicriu vrând să vadă moaştele sfântului; dar, privind în sicriu, au văzut nişte mir cu bun miros, izvorând ca un râu din cinstitele

lui moaşte, astfel că sicriul era plin de mir, încât se revărsa afară. Deci, cei ce erau în corabie, puneau în vase de sticlă mir de acela şi cu credinţă se ungeau din el, pentru tămăduirea sufletelor şi a trupurilor lor.

Ajungând în cetatea lui Constantin, a pus acele moaşte izvorâtoare de mir în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe vremea împărăţiei lui Nichifor. După câtăva vreme, pentru minunile ce se făceau de cinstitele lui moaşte, s-a zidit o biserică deosebită, în numele Sfântului Mucenic Terapont şi acolo au fost puse moaştele lui. Din multele minuni ce s-au făcut de sfintele lui moaşte, puţine s-au dat scrierii; iar acelea care s-au scris, s-au făcut astfel:

Un bărbat, anume Florin, de neam italian, era muncit de un legheon de duhuri necurate. Acela s-a izbăvit de muncirea diavolească la moaştele Mucenicului Terapont, întorcându-se sănătos la casa sa. Acela povestea, că a văzut fum subţire ieşind din racla mucenicului, fum ce mirosea foarte plăcut. Acea bună mirosire nesuferind ighemonul cel diavolesc, a fugit în goană ca de o bătaie.

Un alt bărbat, anume Anastasie, cetăţean al Bitiniei, avea de mulţi ani o mână uscată care atîrna moartă din umăr. Acela, mergând la biserica Sfântului Terapont, în care se aflau moaştele lui, a câştigat tămăduire pe când se cânta Vecernia Botezului Domnului, de vreme ce mâna lui s-a întins şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. El a luat înaintea tuturor, cu mâna cea tămăduită, un vas, în care urma să se facă aghiasmă, şi l-a umplut cu apă. Toţi cei ce au văzut aceea, au preamărit pe Dumnezeu, Cel preamărit în sfântul Său, Terapont.

Un alt bărbat, anume Gheorghe, în rânduiala ostăşească, din lucrarea diavolească avea faţa întoarsă înapoi şi avea un ochi orb. Acela, rugându-se la mormântul mucenicului, a câştigat grabnică tămăduire, pentru că faţa lui s-a îndreptat şi a văzut cu ochiul, pentru care a dat mulţumire doctorului celui fără de arginţi.

Un slăbănog oarecare, anume Teodor, a fost adus în biserica mucenicului. Aceluia i s-a arătat sfântul în vis, dându-i pîine şi vin în pahar, iar el, luându-le din mâna sfântului, îndată s-a deşteptat şi a simţit în sine putere şi sănătate desăvârşită; deci, s-a sculat sănătos din pat, slăvind pe Hristos şi pe mucenicul lui, zicând: „O, părinte Teraponte, cât îţi este de lesne a tămădui toate bolile!”

La moaştele Sfântului Terapont a fost adusă o copilă mică, ale cărei picioare erau lipite, încă din pântecele maicii sale, iar călcîiele îi erau întoarse înapoi şi crescute în dosul lor. Deci, părinţii, făcând rugăciune cu lacrimi la moaştele sfântului, îndată s-au îndreptat picioarele copilei, după obişnuita rânduială, a firii omeneşti, de vreme ce s-au întins şi s-au dezlegat spre umblarea cea cuviincioasă. Astfel, copila a ajuns la creşterea cea desăvârşită, umblând şi slăvind pe Dumnezeu.

O femeie oarecare, cu numele Maria, s-a îmbolnăvit de o boală grea, care se numeşte cancer. Deci, zăcând foarte mult şi deznădăjduindu-se de sănătatea sa, a alergat cu umilite rugăciuni la Sfântul şi a luat grabnică şi desăvârşită tămăduire cu rugăciunile lui.

Altei femei, curgându-i sânge de şapte ani, a alergat cu credinţă la Sfântul Terapont şi, îndată ce s-a atins numai de falca lui, s-a oprit curgerea sângelui ei şi s-a întors sănătoasă la casa sa.

Iarăşi, altă femeie, pătimind de idropică şi alergând la sfântul, a văzut în vis pe sfântul mucenic, ungând trupul ei cu nişte amestecături. Deşteptându-se din somn şi-a văzut umflătura trupului său trasă înapoi şi, curgând mult puroi, s-a făcut sănătoasă.

Un ostaş din cetele armeneşti, anume Ştefan, era cu trupul jumătate uscat şi gârbovit la pământ; asemenea şi un alt ostaş, anume Teodor, fiind cuprins de aceeaşi boală, amândoi alergară cu rugăciuni şi cu credinţă la moaştele sfinţitului mucenic şi au dobândit grabnică tămăduire. După aceştia, venind un lepros la mormântul sfântului, s-a curăţat de lepră, cu rugăciunile aceluia; deci, plecând sănătos, a dat mulţumire lui Dumnezeu.

Un scolastic, având sub sânul său o vătămare de boală mare, venind la mormântul sfântului şi, rugându-se, a adormit. El a văzut pe sfântul în vis, punând un plasture pe vătămarea lui şi, deşteptându-se, a simţit

uşurare de boala lui; iar după o zi, rana lui s-a tămăduit desăvârşit şi s-a dus sănătos, lăudând pe Dumnezeu. Foarte multe neputinţe şi boli se tămăduiau prin ungerea mirului ce ieşea din cinstitele moaşte ale Sfântului Terapont. Diavolii se goneau din oameni, iar cei ce mureau, erau întorşi de la porţile morţii, cu rugăciunile Sfântului Mucenic Terapont şi cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia este slava în veci. Amin.

Vieţile Sfinţilor, mai