„Nu uita: când eşti cu Hristos, oriunde eşti, eşti fericit!”

Sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul – Sânzienele

„Ioan mânca muguri de copaci și miere sălbatică care o fac viespile și albinele sălbatice prin niște stânci și este foarte amară. Deci aceasta era hrana de toate zilele a acestui dumnezeiesc prooroc, si era îmbrăcat cu o piele de cămilă si încins cu curea. Și a iesit pe malurile Iordanului, când a fost trimis la vremea propovăduirii, și a început să strige: Pocăiti-vă, că s-a apropiat Împărătia Cerurilor! Iată, ce este mai mare în lume! Nu dregătoria. Nu bogătia. Nu cinstea de la oameni. Ci fapta cea bună; virtutea este mai slăvită și în cer și pe pământ, și de Dumnezeu și de oameni.” (Pr. Cleopa Ilie)

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 24 iunie. Praznicului Nașterii Sfântului Ioan i se suprapune o sărbătoare câmpenească, cunoscută în popor sub numele de Sânzienele sau Drăgaica.

Mulți credincioși, precum și enoriași ai Parohiei „Sf. Voievozi” din Săvinești au luat drumul bisericii, de la primele ore ale dimineții de 24 iunie 2018, pentru a participa la Sf. Liturghie, săvârșită de părintele paroh Petru Munteanu, în cinstea Praznicului Nașterii Sf. Ioan Botezătorul.

Despre vindecarea slugii sutașului – motive de reflecție asupra vieții 

Evanghelia din Duminica a 4-a după Rusalii, în care este relatată una dintre multele vindecări săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos în timpul activității Sale pământești – vindecarea slugii sutașului -, prilejuiește, celor care iubesc și prețuiesc învățăturile din Sfânta Scriptură, numeroase și profunde motive de reflecție asupra vieții și asupra sensului acesteia – acela de a vedea în actul mântuirii o vindecare a bolilor păcatului, o revenire la „starea cea dintâi”, adică la sănătatea trupească şi sufletească.

Această duminică ne pune înainte pericopa din Evanghelia după Matei 8, 5-13 despre vindecarea slugii sutașului de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Este un episod biblic în care comuniunea și dialogul se întâlnesc şi se întrepătrund una cu cealaltă, indiferent de pozițiile sociale, după cum subliniază părintele paroh Petru Munteanu, în cuvântul de învățătură rostit în fața credincioșilor:

„În momentul în care există comuniune şi dialog, nu mai există ranguri sau funcţie. Iubirea este bucuria vieţii noastre. În iubire noi comunicăm, în iubire de Dumnezeu respirăm, în iubirea aceasta trăim viaţa este bucuria noastră.”

Minunea săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos

Dând citire fragmentului Evanghelic și meditând asupra textului evanghelic duminical, părintele Petru Munteanu a reliefat:

„Evanghelia Duminicii vorbeşte şi ne spune nouă despre  o minune pe care Mântuitorul a săvârşit-o la rugămintea unui sutaş. O minune săvârşită peste sluga acestui sutaş, o slugă bolnavă… O slugă care s-a vindecat prin rugăciunea sutaşului sau a domnului său. Ca să înţelegem acest mesaj al Sfintei Evanghelii şi cât de important este pentru noi, pentru ca apoi să trecem la Duminica şi sărbătoarea Sânzienelor sau a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, intrăm în această esenţă a Evangheliei, întorcând filele îngălbenite de istorie ale vremurilor şi ajungem în Ţara Sfântă, o ţară care în perioada Mântuitorului era sub stăpânirea Romană.

Flamura romană, sabia şi scutul soldaţilor romani, erau lângă fiecare cetate sau aşezare evreiască. Ţara Sfântă era cucerită, iar cuceritorul  punea taxe şi impozite,  cu care se construiau drumuri, e ceva… parcă şi astăzi, sună interesant. Se construiau drumuri, se construiau aşezăminte,  dar în mare parte mergeau către Roma, către Cezarul Romei. Pentru că aceste taxe erau suportate de poporul cucerit, poporul Israel era revoltat şi-n acelaşi timp neputincios. Pentru că, forţa armată a Romei era de temut şi cunoscută.

Despre ce este vorba…

Ne spune Sfânta Evanghelie că la Mântuitorul vine un sutaş roman, un om străin de legea evreiască. Un om dn alte părţi ale lumii, un om plin de forţă şi de autoritate, pe care i-o dă puterea aceasta militară. Sutaşul roman era comandantul a peste o sută de soldaţi romani. Era un om care nu mergea cu ghiocei şi cu floricele, ci el, în scutul şi-n sabia sa, a ţinut piept celor care se împotriveau Legilor Romei. Era un om care se întorcea acasă cu sânge pe scut şi pe sabie. Era un om al războiului, al ordinii şi al disciplinei. Roman. Dar aşa cum spune istoria, cuceritorii ajungând în teritoriile pe care le-au cucerit, îşi organizau garnizoana, dar în acelaşi timp îşi luau, din poporul cucerit, slugi sau personal care să să le slujească. 

În casa acestui comandant de oşti, a acestui sutaş roman, au intrat multe slugi, mulţi oameni care făceau munci diverse, însă unul din ei era diferit. Unul din aceşti oameni era diferit, atitudinea lui era diferită de a altora. Cu ce era diferit? Era diferită sluga faţă de alte slugi, era diferită pentru că nu-i era frică. Ea nu a fost adusă să slujească şi avea frica care te  paralizează, frica de şef, frica să n-o păţeşti, frica care nu te lasă să dormi noaptea, ea s-a dus să slujească, şi încetul cu încetul, uitându-se-n ochii sutaşului, a văzut în el ceea ce alţii nu au văzut, a văzut în el a văzut în ochii lui un om, o făptură umană.

Când trece aripa îngerului morții pe lângă noi, înțelegem altfel splendoarea și frumusețea vieții care ne înconjoară

Sutaşul roman mergea la luptă cu frică, să nu credeţi că soldaţii sau comandanţii de oşti nu au acest sentiment, ei merg cu frică. Știu că se duc şi nu ştiu dacă se vor mai întoarce. Dar conştientizând moartea, în acelaşi timp conştientizau sau trăiau viaţa, trăiau viaţa într-un mod plin de bucurie. Când trece aripa îngerului morţii pe lângă noi, înţelegem altfel splendoarea şi frumuseţea vieţii care ne înconjoară. Ne bucurăm altfel de ce ne înconjoară când stăm la pat poate mult timp, pentru o vreme, cu o fractură sau cu o boală.

Ei bine, acest comandant de oşti era privit de această slugă în alt mod decât o priveau alte slugi. Când se-ntorcea din misiune îi dezlega centura, îi curăţa hainele pline de sânge, de transpiraţie, de murdărie. Îi aşeza masa, îl asculta, îl privea altfel decât alte slugi. Sluga aceasta nu vorbea de rău pe alţii, nu demasca alte slugi, ci era atentă la starea ei şi la starea stăpânului. Sluga aceasta avea bucuria să-l vadă pe stăpân când vine, să-l aşeze la masă, să-l ospăteze, pentru că ea auzise odinioară cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, cuvinte care ne îndeamnă să nu ne fie frică, cuvinte care ne îndeamnă să iubim.

Să trăiești mesajul Mântuitorului Iisus Hristos înseamnă să înviezi tu, dar să învieze toți cei de lângă tine

A spus Mântuitorul: „Dacă iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată să aşteptaţi? Nu fac şi păgânii la fel? Voi iubiţi pe fraţii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă bleastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi vă prigonesc! Și sluga aceasta a trăit mesajul Mântuitorului, mesajul lui Hristos. Să trăieşti mesajul Mântuitorului Iisus Hristos înseamnă să înviezi tu, dar să învieze toţi cei de lângă tine.”

Ori de câte ori simţim că suntem ameninţaţi, noi sau cineva din casa noastră, de vreuna din bolile vremurilor să alergăm la Mântuitorul Iisus Hristos. Aşa cum ne-a dat exemplu sutaşul din Evanghelie. Pentru că:

„Mântuitorul Iisus Hristos să ştii că nu refuză pe nimeni! Mântuitorul Iisus Hristos nu a refuzat şi nu va refuza niciodată pe nimeni care-L cheamă, niciodată. Hristos-Domnul nu te va refuza când Îl chemi la tine. Iar când noi Îl chemăm, vine Raiul în casa noastră, vine fericirea în casa noastră. Pentru că vine iubirea aceasta care dă sens şi rost vieţii nostre. Nu-ţi fie teamă şi frică să-L chemi pe Hristos, pentru că atunci te vei elibera de toţi paraziţii care te apasă, cei mai mari fiind frica, teama, disperarea, neliniştile, spaimele de tot felul.

„Voi veni la casa ta”

„Voi veni la casa ta”, a spus Mântuitorul şi sluga sutaşul roman, cunoscând situaţia tensionată dintre stăpânitori şi ocupaţi i-a zis: „Doamne”, din smerenie, „nu sunt vrednic să vii la casa mea. Spune numai un cuvânt şi se va vindeca sluga mea!” Spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. În această Sfântă Evanghelie înţelegem cât de importantă este slujirea în iubire de Hristos. Această slujire în iubire de Hristos vindecă totul.”

Înaintând în profunzimea textului Evanghelic duminical și meditând asupra fragmentului, părintele Petru Munteanu a menționat faptul că fiecare este o făptură unică și a transmis credincioșilor să nu uite asta niciodată: „Ne întoarcem către sărbătoarea de astăzi, o sărbătoare măreaţă şi sfântă, a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul… Cel care, iată, vine dintr-un plan al lui Dumnezeu pe pământ, ca să fie Înainte-Mergătorul Domnului nostru Iisus Hristos!

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – Tu ești o făptură unică

Şi înţelegem în această sărbătoare un lucru foarte important, să nu uiţi niciodată că: tu ai amprente unice, tu eşti o făptură unică. Dumnezeu te-a dăruit cu viaţă pentru că are un plan cu tine! Eşti unicat! Eşti binecuvântat de Dumnezeu! Ai daruri măreţe, să nu le îngropi! Că aşa cum a spus Arhanghelul Gabriel lui Zaharia, preotul, că se va naşte un prunc, aşa a şoptit în sufletul maicii tale, și-n sufletul casei tale, că va veni un prinţ şi o prinţesă, un fiu, chip al lui Dumnezeu, purtător în sufletul său, chemat în lucrare de Dumnezeu să sfinţească şi să ridice neamul său! Sfântul Ioan Botezătorul, şi această relatare a naşterii sale, vorbeşte despre planul lui Dumnezeu, pe care-L are la lucru Sfântul Ioan Botezătorul. Da-l are şi cu tine, tu, cel care eşti unic şi binecuvântat…

Ioan înseamnă „Dumnezeu mă miluiește, Dumnezeu mă binecuvântează!”

Tu cel care eşti chemat în iubire de Dumnezeu să sfinţeşti şi să luminezi totul! Dumnezeu te iubeşte pe tine mai mult decât pe oricine. Și-nţelegând această iubire a lui Dumnezeu, lucrează-n iubirea Lui! Naşterea Sf. Ioan Botezătorul vorbeşte despre planul lui Dumnezeu, i se dă un nume, ne spune Sfânta Evanghelie, care înseamnă Ioan. În limba ebraică înseamnă „Dumnezeu mă miluieşte, Dumnezeu mă binecuvântează!”

Părintele paroh a încheiat omilia, menționând:

„La Sărbătoarea aceasta de astăzi, îndemnăm pe credincioşi şi credincioase să intre în această bucurie a îmbrăţişării Lui Hristos! Şi să-nţeleagă că-n momentul în care noi strigăm pe Dumnezeu, Dumnezeu vine alături de noi. Și vine cu noi şi ieşim biruitori din orice încercare! A intrat Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos în celulă, când erau martirii neamului aruncaţi în temniţă pentru că ei spuneau „Hristos a Înviat!”

Când ești cu Hristos, oriunde ești, ești fericit! 

Şi au fost duşi la Aiud, au fost duşi la Poarta Albă, au fost legaţi în lanţuri Sfinţii şi Martirii neamului nostru, pentru credinţa în Hristos. Dar ei, să ştii un lucru! Ei nu erau disperaţi, ei nu erau terminaţi. Nu erau intraţi în spaime, ei erau fericiţi că sunt cu Hristos! Când eşti cu Hristos, oriunde eşti, eşti fericit! Pentru că-n îmbrăţişarea Lui trăieşti viaţa. Și-nţelegi că tu nu eşti atâta ca un balon de săpun care dispari în neantul istoriei, al nimicului şi al plictisului. Tu eşti o făptură cu chipul lui Dumnezeu, care mergi în veşnicie şi-o veşnicie cu Hristos trăieşti fericirea şi viaţa de veci!”

Sfințirea troiței

După săvârșirea Sfintei Liturghii, la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, părintele Petru Munteanu, însoțit de enoriași, a oficiat slujba de hram la una dintre troițele din parohie, ctitorită de Ioan Ciocoiu. Ioan Ciocoiu a istorisit vecinilor că l-a visat pe tatăl său, care, decedat fiind, își exprima dorința de a avea un loc sfânt, respectiv o troiță. Vecinii, Zamfira Tofan, Gheorghe Ciubotaru și familia Neculai și Elena Aurâtei au cedat o suprafață de teren. Ioan Ciocoiu a reușit să finalizeze construcția troiței, ridicată în cinstea tatălui său, în anul 1999, La data de 24 iunie 1999, părintele paroh Petru Munteanu a oficiat slujba de sfințire a troiței.

„Mulțumim Bunului Dumnezeu, care ne-a ajutat să ajungem până astăzi la hramul acestei troițe, binecuvântată de Dumnezeu. Ne-a adunat aici iubirea față de Sf. Ioan Botezătorul, față de Sfinții sfintei noastre Biserici, față de Maica Domnului și față de Mântuitorul Iisus Hristos. Noi când mergem la rugăciune ne adunăm din iubire. Iar iubirea aceasta este motorul vieții noastre, în Dumnezeu, în credință, în iubire de Dumnezeu. Apoi putem să mărturisim această iubire semenilor și lucrăm cu această iubire spre împăcarea sau bucuria noastră împreună cu ceilalți.

Troița zidită aici ne invită pe noi la rugăciune

Suntem într-un ceas de mare bucurie pentru cei care locuiesc aici, dar nu numai, și pentru cei care trecând pe aici, spre stația de autobuz se închină acestei troițe cu hramul Nașterii Sf. Ioan Botezătorul, hramul Sânzienelor. Este un moment de bucurie pentru că omul care se roagă respiră altfel, îi bate inima altfel, gândește altfel. Iar troița zidită aici ne invită pe noi la rugăciune.

Noi când ne rugăm suntem înțelepți sau suntem înțelepți când suntem în Dumnezeu. De aceea, astăzi nu putem decât să fim recunoscători celor care au înfrumusețat această troiță și care, prin felul în care o îngrijesc, arată recunoștința lor față de Dumnezeu. Ei nu au îngrijit această troiță ca laudă, ca fală, ci au îngrijit-o cu recunoștință, pentru că au simțit în viața lor ajutorul lui Dumnezeu. Și, șimțind acest ajutor, îngrijind troița, vor să spună și celorlalți. Pentru că așa ne învață Sfânta Evanghelie, mergi și spune și celorlalți cât bine ți-a făcut Dumnezeu”, s-a exprimat părintele Munteanu.

Vizita prietenilor din Republica Moldova

La acest moment religios au luat parte și prieteni, ai parohiei săvineștene, din Republica Moldova. Din dor de graiul românesc, din dorința de a-și apăra drapelul și neamul, domnii Adrian Iosub – Locotenent colonel în rezervă, (Cavaler al Ordinului Ştefan cel Mare), Alex Buzuc – Maior în rezervă și domnul Boris Donoi au grăit cu emoții câteva cuvinte celor aflați la agapa frățească pregătită de familia Gârțu Ion, pentru a sărbători hramul troiței, la Centrul social-educativ „Popasul Iubirii Milostive” din Săvinești.

„Vreau să încep cu aşa cuvânt: mulţumesc şi o să termin tot cu mulţumesc, nu numai simbolic, dar un mulţumesc din tot sufletul. Vă rog să ne scuzaţi că suntem suri la cap, puţin betegi. Credeţi-ne că am fost şi tineri în `92 şi arătam cu mult mai frumos, dar sufletul ne-a rămas acelaşi. Dacă aţi aflat ceva despre războiul din `92, să ştiţi că a fost un război crunt, scurt şi s-a început pentru limbă, neam şi tricolor”, a rostit domnul Adrian Iosub.

Vizita pe tărâmurile nemţene a celor din Basarabia s-a încheiat cu promisiunea că legătura creată va fi păstrată. Îşi doresc, de asemenea, ca şi gazdele să descopere locurile deosebite, încărcate de istorie din zona Nistrului. În final, au mers la biserica „Sfinții Voievozi”, unde au primit binecuvântarea părintelui Petru Munteanu.

Brîndușa Dediu

Citiți și „Moș Gheorghe cel desculț”, astăzi Sf. Gheorghe Pelerinul