„Omul care îl caută pe Dumnezeu poate ierta din inimă”

Evanghelia Duminicii a XI-a după Rusalii ne arată marea bunătate a lui Dumnezeu Care iartă oamenilor greșelile lor și în același timp datoria oamenilor de a ierta și ei la rândul lor greșelile altora. Din acest motiv, învățătura Evangheliei este următoarea: Dumnezeu ne iartă nouă greșelile și cere ca și noi să iertăm altora greșelile lor. Dacă noi însă nu iertăm altora, Dumnezeu trece de la iertare la dreptate, pedepsind spre îndreptare pe cel insensibil sau nesimțitor la darul iertării, astfel încât acesta învață și împlinește de nevoie, prin constrângere, ceea ce nu a făcut de bunăvoie și din inițiativă proprie.”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Aflați în Duminica a 11-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv), credincioși ai parohiei „Sf. Voievozi” din Săvinești au pășit pragul sfânt lăcașului de cult pentru a participa la Sfânta Liturghie,  oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, alături de părintele George Soponaru.

Istorioara din Sfânta Evanghelie este o parabolă în care datornicul cu zece mii talanți poate fi oricare dintre noi – dator cu păcate multe față de Dumnezeu, iar stăpânul care iartă datoria este Dumnezeu. Cel dator cu o sută de dinari este oricare dintre semenii noștri. Datornicul hain, căruia i s-a iertat tot, iar el nu vrea să ierte mică datorie a neputinciosului său datornic, ne reprezintă pe fiecare dintre noi, cărora Dumnezeu ne iartă tot, iar noi nu vrem să iertăm nici cea mai mică jignire din partea aproapelui nostru.

În cadrul Sfintei Liturghii părintele George Soponaru a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat celor prezenți înțelesul duhovnicesc al Pildei datornicului nemilostiv: „Biserica  vrea să ne spună că dacă dorim să fim cu Dumnezeu, dacă dorim să moștenim Împărăția Cerurilor, nu putem face lucrul acesta, adică nu putem să ne asemănăm cu Dumnezeu, nu putem fi cu El, nu putem intra în Împărăția Lui dacă nu iertăm, dacă nu ne însușim  iertarea. Deci, cine crede că poate avea ceva cu fratele lui, cu aproapele lui, cu vecinul său, cu o rudenie de-a sa și totuși, Dumnezeu să-l primească în Împărăția Sa, se înșală amarnic. Și ce se întâmplă? Mântuitorul ne spune că «se aseamănă împărăția cerurilor cu un împărat care s-a socotit cu slugile». Sigur că împăratul este Dumnezeu, iar slugile suntem noi, oamenii, de aceea noi ne numim pe noi înșine robi ai lui Dumnezeu, robi și roabe ale lui Dumnezeu. Și socoteala asta pare să fie judecata. Da, deci când omul pleacă din lumea aceasta, se înfățișează înaintea lui Dumnezeu și Dumnezeu face o judecată cu fiecare dintre noi. (…) Dar Sfânta Evanghelie de astăzi ne spune să mergem dincolo și să învățăm să iertăm cu inima. Iertarea din inimă este iertarea pe care Dumnezeu o dă omului și spunea un părinte: «cum ar fi ca un om, care e creștin, a trăit și el cum a trăit, toată viața lui, la sfârșitul vieții a reușit să se spovedească, să se împărtășească, să meargă dincolo, la Dumnezeu, Dumnezeu să-i spună: «Uite, ai venit aici», el să zică: «Da, Doamne». Să-i zică Dumnezeu «am văzut că te-ai spovedit de foarte multe ori în viața ta». «Da, Doamne, m-am spovedit, că am făcut multe păcate». Dumnezeu să răspundă: «Te-am iertat, dar nu te-am uitat. Eu ți-am iertat  păcatele, dar nu pot uita ce ai făcut». Cum ar fi ca să ne spună Dumnezeu un lucru ca acesta nouă? Și atunci o să vă spun că omenește este aproape imposibil să uiți, pentru că anumite fapte sau cuvinte, sau gesturi pe care ni le facem între noi se întipăresc în sufletul nostru și rămân anumite răni care dor, sau care, în momentul în care privești acea persoană îți aduci aminte de ceea ce ți-a făcut sau îți trebuie mult timp să se cicatrizeze rana. Și atunci soluția ne-o dă biserica, soluția ne-o dă Dumnezeu. Și este aceasta, că doar omul duhovnicesc, omul care se roagă, omul care îl caută pe Dumnezeu, poate să ierte din inimă pentru că, la rândul lui, se simte iertat din inimă de Dumnezeu. Cine nu simte iertarea aceasta a lui Dumnezeu, da, și de multe ori mi s-a întâmplat să vină creștini să spună:  «părinte, trebuie să spun păcatul acesta din nou, pentru că, eu simt că nu mi l-a iertat Dumnezeu. Nu l-am mai făcut, dar trebuie să-l zic din nou că eu simt că nu mi l-a iertat Dumnezeu». Dar problema nu e că nu ți l-a iertat  Dumnezeu. Dumnezeu ți l-a iertat, însă inima ta nu simte lucrul acesta, de ce? Pentru că relația ta cu Dumnezeu a rămas rece. Tu, poate ai fost acolo, te-ai spovedit. Ai spus toate păcatele. Așa, ca să scapi de ele. Dar într-o bolboroseală, câteodată, omul, cum să spun, omul poate și de rușine și… timid, așa, spune totul în grabă. Da, ca și cum ar descărca o desagă. Dar relația lui cu Dumnezeu rămâne rece. Pentru că iertarea din inimă se simte, nu e ceva spus cu limba, ci o simte omul, înțelegeți? Și atunci să luăm aminte la această învățătură pe care Biserica ne-o pune la început de An Nou Bisericesc. Și Mântuitorul face multe referințe la iertare, ziîn însăși Rugăciunea Domnească, în Tatăl nostru noi spunem: «și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri»,  spune: «Fiți milostivi, precum Tatăl vostru din Cer milostiv este, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru». Depinde de cui vrei să te asemeni în viața ta.”

La sfârșitul Sf. Liturghii, părintele Petru Munteanu a dat mult așteptată binecuvântare tuturor credincioșilor aflați în sfânt lăcașul de cult, cu îndemnul să ducă și acasă iubirea lui Dumnezeu, precum și cu invitația de a participa la slujba de sfințirea a troței ridicată de familia Teodorescu, având hramul la Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.

Slujba de sfințire a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, părintele George Soponaru, părintele Mihai Meraru și părintele Constantin Damian, având alături numeroși credincioși ai enoriei.

Constatăm cu bucurie că la sate încă se mai păstrează troițele la intersecţii de drumuri, la capetele de pod şi la fântâni. Cruci din piatră, din lemn sau fier, simple sau pictate, cu inscripţii şi însemnări, sub cerul liber sau încadrate de mici adăposturi din lemn ori alte materiale, uneori aflate în interiorul unor mici construcţii. Aşa sunt troițele din Parohia Sf. Voievozi din Săvinești, jud. Neamț.

Potrivit tradiţiei populare româneşti, troițele se construiesc la răscruce de drumuri pentru a ne arăta calea cea bună pe care trebuie s-o urmăm. Și pentru ca, oprindu-ne şi făcându-ne semnul crucii în dreptul lor şi rostind o scurtă rugăciune, să fim ajutaţi de Domnul în călătoria noastră.

Troițele care se regăsesc în parohia păstorită de părintele Petru Munteanu sunt un manifest al cinstirii  deosebite pe care a acordat-o mereu creștinul săvineștean principalului semn creştin. La intersecţii, precum şi la ieşirile şi intrările din sat, se întâlnesc troițe pentru ca omul care iese din spaţiul familiar, și nu numai, să se închine şi să rostească o rugăciune pentru sprijin. Iar la întoarcere să spună o rugăciune de mulţumire pentru ajutorul dat.

La sfârșitul ceremoniei religioase, atât părintele Soponaru, cât și părintele Meraru au adresat un cuvânt de învățătură, cu referire la viața Sf. Arhangheli Mihai și Gavril, precum și însemnătatea troițelor în viața creștinului.

Mulțumim bunului Dumnezeu pentru bucuria și darul de a ne afla astăzi aici. Fiecare slujbă,  fiecare moment de rugăciune este un prilej de a ne apropia de Dumnezeu și ori de câte ori omul pășește pe acest tărâm al rugăciunii, el nu  face decât să intre în această legătură cu Dumnezeu. Iar fiecare biserică, dar mai mult, fiecare troiță sau lăcaș sau cruce, care se zidește, ori la răscruce de drumuri, ori la drumul mare, cum se obișnuiește aici, în părțile noastre, este o fereastră către Dumnezeu. Și de aceea, vedeți, este binecuvântat și bun lucru de a dori, în primul rând, pentru că aceasta este partea omului, omul să dorească către Dumnezeu și în același timp, vedeți, când omul dorește, Dumnezeu vine și ajută și împlinește această bună dorință a oamenilor. Mântuitorul în Evanghelie ne zice că «Fără de Mine nu puteți face nimic», se referă că nu se poate face nimic bun, adică din cele binecuvântate. Așadar, ori de câte ori omul reușește să facă o lucrare frumoasă, o lucrare bună, cum este și zidirea unei Troițe, înseamnă că Dumnezeu este cu familia aceea, este cu binecuvântarea Sa în sânul acelei comunități și ori de câte ori omul rupe din timpul lui, din problemele lui, din goana lui prin ziua și prin lumea aceasta și își ridică gândul făcând o sfântă cruce înaintea Sfintei Troițe, el, cum am spus, privește și se deschide către Dumnezeu”, a reliefat părintele George Soponaru.

Suntem alături de familia care a ridicat din dragoste această troiță cu hramul închinat Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil, care sunt totodată și patronii Parohiei Sfinții Voievozi Săvinești. Nu este nimic întâmplător, cum spun Sfinții Părinți. Aflăm că în această zi tinerii își serbează și doisprezece ani de la căsătorie, ziua de 5 septembrie și Dumnezeu a rânduit ca în această zi binecuvântată să săvârșim și slujba de sfințire a acestei troițe închinate Sfinților Voievozi, dar și tuturor cetelor îngerești. Știm prea bine că fiecare creștin are un Sfânt înger păzitor. Fiecare biserică, fiecare sat, parohie, are la Dumnezeu un înger păzitor și acum, mai nou și troița aceasta va avea un înger păzitor care va ocroti casa, familia care, cu dragoste, cu jertfelnicie, a ridicat această troiță în cinstea Sfinților Îngeri. Dumnezeu să primească rugăciunea și osteneala familiei și a tuturor celor care au contribuit cu un bănuț la ridicarea acestui sfânt locaș. Dumnezeu să primească osteneala.”, a precizat părintele Mihai Meraru.

Invitat la eveniment, Părintele Constantin Damian, un apropiat al familiei Teodorescu a adresat câteva cuvinte: „Preacucernici părinți, iubiți credincioși și credincioase, bucurie deosebită este și pentru mine și pentru frățiile voastre pentru că am participat la această sfințire de troiță și întotdeauna, o troiță, prin slujba și prin modul în care vă adună arată lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea harului Duhului Sfânt în viața unei comunități. Și faptul că sunteți în număr atât de mare arată și credința și dragostea pe care o aveți frățiile voastre față de Dumnezeu și față de lucrurile bine plăcute Lui. Evanghelia de astăzi, din Duminica a XI-a după Rusalii, a vorbit despre milostivirea și iertarea pe care fiecare dintre noi, cei credincioși, o primim de la Dumnezeu. Dar pe care, foarte important, trebuie s-o acordăm și noi celor care poate, la un moment dat în viața noastră, ne greșesc. Trebuie să fim oameni înțelepți, să știm că sunt momente când trebuie să iertăm și sunt momente când trebuie să ne și cerem iertare. Pentru că nu suntem niciunul fără de păcat. Nici înaintea oamenilor și mai puțin înaintea lui Dumnezeu. Vă felicităm pentru faptul că ați sfințit o nouă troiță desi, după cum se vede, mai este una foarte aproape. Lucrul acesta arată, așadar și lucrarea părinților din parohia aceasta, pentru că întotdeauna conducătorul trage turma după el. Și dacă părinții slujitori sunt după voia lui Dumnezeu, bineînțeles că și turma îl urmează pe părintele și împreună pe Dumnezeu. Dumnezeu să aducă binecuvântare și în parohia aceasta, ca în întreaga lume. Amin!”.

Tot în această zi, Marian Apetrei și soția sa, Mihaela, ginerele și fiica domnului Mihai și Marcela Teodorescu, au adus prinos de rugăciune de mulțumire Bunului Dumnezeu pentru toate darurile primite, pentru reușitele în viață și au celebrat și împlinirea a 12 ani de la oficierea căsătoriei.

Vizibil emoționat, Marian, ginerele familiei Teodorescu, a declarat: „Mă bucur că suntem înconjurați de atâția credincioși, care au dorit să ia parte la acest frumos eveniment din viața noastrăÎi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru cei 12 ani de căsnicie. Îl rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos să ne ajute în continuare. Ne bucurăm că nașii și prietenii noștri au fost alături de noi.”

Frumusețea acestui popas sufletesc și duhovnicesc stă atât în slujba săvârşită, cât şi în faptul că în jurul troiței se întâlnesc credincioșii, se bucură şi deapănă amintiri frumoase, adunate în desaga timpului.

 

Corina Băhneanu

About Bahneanu Corina

Check Also

”Credința nu este ceva superficial, nu este ceva declarativ, ci credința înseamnă încredere”

„Sfântul Ioan Botezătorul anticipează taina Bisericii în starea ei de misiune pentru îndreptarea lumii păcătoase, …