Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Grichentie (19 decembrie)

Cuviosul părintele nostru Grichentie era de loc din cetatea Milan. Părinţii lui se numeau Agapie şi Teodota. Grichentie, ca un pământ bun, a primit seminţele cele dumnezeieşti, şi a dat rod însutit. De aceea, când s-a mărit, s-a arătat ascultător şi împlinitor al poruncilor lui Hristos.
Cu voia lui Dumnezeu a fost hirotonit diacon şi se supunea fericitul la post şi la aspră vieţuire. Din ziua aceea, primind dumnezeiescul Duh, făcea semne şi minuni. După aceea a venit iar în Milan. Aici a găsit într-un loc retras de lume pe un bătrân preaînţelept, de la care a aflat tot ce i se va întîmpla în viitor. Aceleaşi lucruri i le-a spus mai tîrziu şi marele Apostol Petru, care i s-a arătat faţă către faţă.
Pe vremea aceea, pe când cârmuia împărăţia romanilor Iustin, s-a întîmplat de a scris Elesvan, împăratul etiopienilor, lui Proterie patriarhul Alexandriei, cu rugămintea să-i trimită ca episcop un om desăvîrşit. Patriarhul se mâhnea că nu ştia unde se găseşte un astfel de bărbat. Dar în zilele acelea, printr-o descoperire dumnezeiască, i s-a arătat patriarhului fericitul Marcu, care i-a spus de minunatul Grichentie, care, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, venise nu de multă vreme în oraş şi era găzduit de un creştin. Patriarhul l-a luat cu multă bucurie, l-a hirotonit episcop şi l-a trimis îndată în Etiopia, întărindu-l cu scrisori şi cu tot ce se cuvenea arhiereilor.
Împăratul etiopienilor, încredinţat din scrisori, l-a îmbrăţişat şi l-a primit ca pe un apostol şi făcător de minuni. Apoi a mulţumit lui Dumnezeu şi i-a dat Sfântului Grichentie toată puterea. Sfântul a hirotonit preoţi şi diaconi, a sfinţit bisericile zidite de curând de împărat în Arabia şi a botezat pe mulţi iudei, căci mai înainte aproape tot poporul era iudeu. După aceasta a convins cu temeiuri din Scriptură şi cu dovezi pe dascălii şi mai-marii iudeilor, uimindu-i cu minunile lui, şi i-a adus pe toţi la credinţa cea adevărată. Apoi a dat poporului legi şi a făcut tot ce este plăcut lui Dumnezeu.
Păstorind bine turma sa şi săvîrşind multe minuni spre slava lui Dumnezeu, s-a odihnit cu pace, după ce ajunsese la adânci bătrâneţi.

Viețile Sfinților, decembrie