„Recunoștința este descoperită, de către sfinții părinți, ca un câmp pe care cresc toate virtuțile creștine„

Sfântul Vasile cel Mare a îmbinat cuvântul cu fapta şi de la el ne-a rămas această înţelepciune de a mărturisi pe Dumnezeu nu doar prin scrieri sau cuvântări, ci şi prin fapte şi mai ales prin instituţii. Sfântul Vasile a creat şcoli pentru educaţia fetelor, a creat şcoli pentru meserii astfel tinerii să înveţe meserii, şi în mod deosebit lângă oraşul Cezarea Capadociei a mai construit un orăşel, numit mai târziu Vasiliada, în care se aflau case pentru bătrâni, spitale pentru bolnavi, case pentru pelerini sau călători, case de oaspeţi pentru cei care stăteau o vreme acolo şi nu aveau adăpost, erau săraci, o mulţime de instituţii grupate în jurul unei biserici. Prin aceasta el aduce pentru prima dată în istoria creştinismului instituţia filantropiei sau a carităţii. Această operă social filantropică inspirată din Evanghelia Mântuitorului sub forma instituţiilor a fost modelul pentru întreaga creştinătate de mai târziu, atât în Răsărit cât şi în Apus.”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Galerie Foto

Biserica Ortodoxă sărbătorește în fiecare an la 1 ianuarie Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului nostru Iisus Hristos şi pe Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei. La această dată, în toate bisericile este oficiată slujba Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei.

În prima zi a anului nou civil 2023, la Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești, Sfânta Liturghie a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, în prezenţa a numeroşi credincioşi.

După lecturarea pericopei Evanghelice, părintele Munteanu a rostit cuvântul de învățătură, prin care a prezentat semnificațiile duhovnicești ale praznicului Tăierii împrejur a Domnului şi totodată, a evidențiat personalitatea deosebită a Sfântului Vasile cel Mare, ca vrednic slujitor  şi bun păstor al  Bisericii lui Hristos.

Intrăm în Noul An cu rugăciunea de Te-Deum, o rugăciune de binecuvântare a Noului An și nu intrăm oricum, pentru că astăzi, Biserica noastră îl celebrează pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare. Totodată, Biserica ne scoate în întâmpinarea acestei zile o Evanghelie deosebit de importantă prin mesajul ei. Mesajul Sfintei Evanghelii de astăzi, ne spune că Mântuitorului nostru Iisus Hristos I se pune nume. (…) Punerea numelui în Biserică și în toată creația lui Dumnezeu înseamnă, de fapt, cunoașterea sau definirea cuiva. Prin nume îl cunoaștem pe cel care-l poartă, îl identificam. Tot ceea ce numim, ar presupune că noi cunoaștem. De aceea și numele pe care noi îl purtăm are o pecete, are o forță extraordinară, ne schimbă în mod existențial viața, pentru că ne leagă de cel al cărui nume noi îl purtăm”, a reliefat părintele paroh.

Trecerea dintre ani este un moment de reflecție interioară, de analiză a evenimentelor derulate pe parcursul anului care tocmai s-a încheiat, dar să nu uităm să mulțumim Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul oferit și să-I fim recunoscători.

Când omul înalță rugăciuni de mulțumire către Dumnezeu devine mai fericit, pentru că omul recunoscător este omul fericit. (…) Recunoștința este descoperită, de către sfinții părinți, ca un câmp pe care cresc toate virtuțile creștine. Adică nu există virtute care să nu crească pe câmpul recunoștinței și să se adape din ea, să se hrănească din ea; virtutea rugăciunii, virtutea postului, virtutea iubirii, virtutea milosteniei.  Virtuțile cele multe care împodobesc sufletul creștinului au rădăcini adânci, înfipte în virtutea recunoștinței. De fapt in toate celelalte virtuți se oglindește virtutea recunoștinței .

Bunul Dumnezeu să ne binecuvânteze casa și viața noastră. Să ne dăruiască în anul acesta sănătate, bucurii, împliniri și binecuvântări cerești, toate pe ogorul recunoștinței, recunoștință pe care o mărturisim față de Dumnezeu, dar și față de cei de lângă noi.”, a încheiat omilia, părintele Munteanu.

După citirea rugăciunilor Sfântului Vasile, care „ne luminează mintea noastră ca să înțelegem că lupta noastră nu este împotriva materiei, ci împotriva duhurilor cele necurate care se sălășluiesc în fii neascultării”, părintele paroh a dorit să îi sorcovească pe enoriașii prezenți la sfânta biserică în prima zi a Anului Nou, aducând zâmbete pe chipurile acestora:

Primiți cu sorcova ?

Sorcova de sorcovit

Fă-l pe omul necăjit

Într-o clipă fericit.

Pe fricos

Fă-l curajos.

Pe bolnav

Fă-l sănătos.

Pe cel mic

Fă-l voinic !

Pe supus

Ridica-l sus !

Fă-l tu darnic pe zgârcit.

Pe părinți

Să-i faci cuminți,

Pe bunici, de poți și știi

Fă-i măcar un ceas copii,

Iar pe noi, copiii mici

Să ne faci un ceas bunici.

Sorcovă de-a-ndoasele

Alungă ponoasele

De prin toate casele !

La mulți ani !

C-am isprăvit

Sorcova de sorcovit.”

Cum ar putea săvineștenii să pășească în Noul An dacă nu prin participarea la slujbele de hram ale celor două troițe închinate Sfântului Mare Ierarh Vasile, vădind astfel credința ce o poartă în suflete, pe tot parcursul anului.

Astfel, după săvârșirea Sfintei Liturghii, părintele paroh, însoțit de credincioși, a săvârșit slujba de hram la troițele ridicate de familiile Vasile şi Tinca Plăcintă, precum și la cea ridicată de familia Roman Săvel.

În cuvântul de învățătură, adresat credincioșilor la una dintre troițe, părintele Petru Munteanu a menționat:

„Troița este de fapt o extensie a casei credinciosului. Casa ctitorilor troiței este extinsă până la troiță, pentru că ea a apărut datorită unei sfinte icoane. Înainte, credincioșii aduceau o sfântă icoană la biserică, cerând ca ea să fie sfințită de preotul slujitor. Apoi, o luau cu evlavie și credință la casa lor, o așezau înspre răsărit, se închinau ei cerându-i ajutorul, cu multă încredere în Bunul Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu a ascultat ruga  credincioșilor, aceștia, încredințați și plini de bucurie duhovnicească, scoteau icoana în drum, ca să o prezinte tuturor, să prezinte mila și darul lui Dumnezeu, pe care ei l-au primit prin rugăciunea pe care au făcut-o.

Deci, troița este o extensie a casei, o casă duhovnicească a unor ctitori care au evlavie față de un sfânt pe care îl au patron sau ocrotitor. Dar, totodată, troița devine și o ofrandă, o dăruire pentru ceilalți, un îndemn la rugăciune.

Cei care trec pe lângă o troiță, simt că cineva a ridicat-o cu recunoștință , știu ca este un loc închinat unui sfânt sau unei sărbători,  unui praznic.

Troița aceasta, ridicată cu multă jertfă și cu multă recunoștință de ctitorii ei, le poartă mai apoi amintirea, pentru că ne amintim de cei care au ridicat acest loc de rugăciune, dar au plecat din mijlocul nostru. Astăzi ne amintim de ei și i-am chemat în mijlocul nostru și ei au venit, pentru că locul în care ei sunt acum, tărâmul acesta al sufletelor se leagă de lumea noastră printr-un pod luminos care este rugăciunea noastră pentru ei. Iar în momentul în care noi ne rugăm unii pentru alții, chiar viii pentru cei plecați din mijlocul nostru, îi simțim alături, le simțim prezența. Le simțim prezenta si prin ceea ce ei ne-au lăsat, ne-au dăruit.

Mulțumiri adresăm și celor care îngrijesc această troiță, celor care au grijă ca ea să fie frumoasă. În momentul în care noi îngrijim o troiță, noi îl facem pe sfântul sau ocrotitorul ei dator. Și ceea ce vă spun cu siguranță este că Sfântul nu rămâne dator niciodată. El ne păzește și ne călăuzește atunci când apar furtuni în casa noastră, în viața noastră, când nu mai știm încotro să alergăm și ce să facem, când, uneori, disperarea sau deznădejdea ne copleșește prin lucrarea vrăjmașului, Sfântul ne luminează și ne arată calea către Împărăția lui Dumnezeu.”

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare a trăit în secolul al IV-lea, numit „veacul de aur” al creştinătăţii, într-o familie evlavioasă creştină şi a avut parte de o educaţie aleasă.

A studiat mult în domeniile ştiinţelor şi filosofiei, întrecând mult în cuvinte, nu numai pe cei din vremea lui, ci şi pe cei vechi.

Sfântul Vasile cel Mare a ocupat scaunul arhiepiscopal al mitropoliei Cezareei Capadociei la vârsta de 37 de ani şi a păstorit Biserica opt ani; apoi, s-a dus către Domnul, aflat în fruntea arhiepiscopiei sale.

Ca întâistătător al scaunului din Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile a întemeiat, lângă Cezareea, diferite aşezăminte pentru alinarea suferinţelor celor bolnavi şi nevoiaşi: spitale, azile, ospătării, şcoli şi altele.

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se oficiază de 10 ori pe an: 1 şi 5 ianuarie, 20 şi 27 martie, 3, 10, 17, 28 şi 30 aprilie, 25 decembrie.

About Dediu Brindusa

Check Also

„Viața noastră se armonizează în trăirea duhovnicească adâncă și aleasă. Descoperim viața ca dar de la Dumnezeu”

„Lumina Botezului Domnului este lumina vieții noastre și lumina întregului univers. În Botezul Domnului Iisus …