Credincioşii laici sunt plinirea trupului Bisericii. Clerul şi credincioşii alcătuiesc laolaltă Biserica. Cler şi credincioşi sunt deci părţi constitutive şi indispensabile ale organismului bisericesc: ele se întregesc reciproc, se completează, şi una fără alta e de neconceput.
La Sfânta Liturghie credincioşii participă de fapt la aducerea Sfintei Jertfe prin însăşi calitatea lor de membri ai Bisericii luptătoare, care jertfeşte şi se jertfeşte şi ea, prin preotul slujitor.
Credincioşii participă la jertfa liturgică aducând ca ofrandă, prin preot, fiinţa lor sufletească şi trupească, simbolizată în darurile de pâine (prescuri) şi vin aduse de ei pentru Sfânta Euharistie, iar mai târziu participă la taina sfântă săvârşită în Liturghie, împărtăşindu-se cu Sfântul Trup şi Sânge.
La slujbele sfintelor taine şi ale ierurgiilor, credincioşii participă atât pasiv, în calitatea lor de subiecte sau primitori ai sfintelor taine, cât şi activ. Astfel, în cazuri excepţionale, botezul poate fi săvârşit şi de laici: laicii pot participa activ atât la botez cât şi la cununie, asistând pe cel ce se botează şi pe miri, în calitatea de naşi, şi executând chiar, împreună cu clerici slujitori, unele părţi ale ritualului. La hirotonie şi la hirotesii, credincioşii prezenţi participă confirmând alegerea celui hirotonit sau hirotesit cu formula “Vrednic este”.
La taina mărturisirii, credincioşii – penitenţi cooperează cu preotul duhovnic prin mărturisirea păcatelor, prin angajamentele luate şi prin îndeplinirea canonului de pocăinţă. La taina Sfântului Maslu, subiectul tainei, adică bolnavul, rosteşte la sfârşitul slujbei formula: “Binecuvântaţi, părinţi sfinţiţi, şi mă iertaţi pe mine, păcătosul …”.
Lucrările sau exercitarea preoţiei sacramentale a clerului, dobândită prin hirotonie, este ocazionată şi întregită de “preoţia universală” a credincioşilor, dobândită prin botez.
(Preot Ciprian Ungureanu)