Sfânta Muceniţă Antusa şi Sfântul Atanasie Episcopul (22 august)

Sfânta Muceniţă Antusa era din Seleucia şi a trăit în timpul împăratului Valerian. Ea era fiica lui Antonie şi a Mariei, care erau foarte bogaţi, dar erau închinători la idoli. Şi crezând ea în taină, a dorit să primească Botezul lui Hristos şi să vadă pe episcopul Atanasie care propovăduia în Tarsul Ciliciei. Deci a cerut doi catâri de la mama sa şi luând cu sine doi fameni robi, Harisim şi Neofit, s-a dus, zicând că se merge la doica sa.
În vremea când mergea ea pe cale s-a făcut o minune înfricoşătoare, căci atunci episcopul Atanasie fiind ridicat de îngeri, a stat de faţă înaintea ei. Iar ea dacă l-a văzut şi a aflat cine este, l-a rugat, căzându- i la picioare, ca să-i dea Sfântul Botez. Dar, nefiind apă acolo, s-a rugat sfântul şi a ieşit un izvor şi s-au arătat doi îngeri în chip de slujitori, dând două veşminte albe sfintei. Deci s-a botezat ea şi cei doi robi ai săi. Iar ea dezbrăcând haina cea aurită, a dat-o episcopului să o vândă şi preţul să-l împartă la săraci. Apoi ea îmbrăcându-se cu o haină mai smerită şi mai proastă, s-a dus la doica sa, care nu a primit-o, mustrând- o pentru hainele cele proaste şi pentru credinţa întru Hristos.
Deci întorcându-se la maică-sa şi aflând-o mâhnită că fiica ei se botezase, ieşind pe ascuns, s-a dus la Episcopul Atanasie şi, luând cinul călugăresc şi Crucea Domnului, s-a dus în pustie, unde a trăit 23 de ani cu fiarele. Şi luând hrană de la ele prin dumnezeiasca pronie şi suferind multe bântuieli de la demoni, şi-a dat sufletul cu pace la Dumnezeu, pe piatra unde era obişnuită a dormi.
Iar pe episcopul Atanasie, prinzându-l închinătorii la idoli, l-au dus la împăratul Valerian şi dându-i strânsoare cu multe chinuri, i s-a tăiat capul. Asemenea şi cei doi sfinţi fameni mai suşi-zişi, Harisim şi Neofit, fiind oameni mai de cinste ai fericitei Antusei, şi fiind botezaţi împreună cu dânsa de episcopul Atanasie, despărţindu-se stăpâna de ei şi săvârşindu-se şi episcopul în mucenicie, ei s-au dus la Valerian, şi numindu-se că sunt creştini, au fost trimişi la fiare la ighemonul Apelian. Şi mărturisind înaintea lui pe Hristos Dumnezeu adevărat, au fost chinuiţi şi apoi li s-au tăiat capetele.

Vieţile Sfinţilor, august