Sfântul Mucenic Teodot al Ancirei (7 iunie)

Acest Sfânt Mucenic Teodot este pus în Sinaxarul lunilor de două ori; asemenea şi pomenirea lui se cinsteşte cu cuvioasa slujba în Biserică de două ori: o dată la 18 mai, zi în care au pătimit sfintele şapte fecioare ale căror cinstite moaşte el le-a îngropat şi pentru care a fost pârât la ighemon, iar a doua oară, în 7 iunie, zi în care i s-a tăiat capul, după ce a luat multe şi felurite munci pentru Hristos. Sfântul Teodot, tăinuitul rob al lui Hristos, a trăit în Ancira Galatiei pe vremea împărăţiei lui Diocletian şi Maximian. El lua în taina trupurile sfinţilor mucenici, care se ucideau în acea vreme pentru Hristos şi se aruncau spre mâncarea câinilor, a fiarelor şi a păsărilor, şi le îngropa cu cinste. Iar când a scos noaptea din apa trupurile celor şapte fecioare înecate în iezer, atunci a fost prins de ighemonul Teotecn şi, fiind muncit cumplit, a luat sfârşit de sabie.
Sfântul Mucenicul Teodot, mai înainte de a intra în nevoinţa mucenicească, a făcut multe lucruri bune. La început s-a luptat împotriva poftelor trupeşti, deşi era căsătorit după lege, a ridicat război duhovnicesc,
supunându-şi trupul duhului. El atât de mult a sporit în fapte bune, încât şi altora putea să le fie învăţător al curăţiei şi al întregii înţelepciuni.
Şi de mirare era la el aceasta ca, prefăcându-se că duce viaţă de cârciumar, făcea multă neguţătorie duhovnicească, câştigând lui Dumnezeu multe suflete omeneşti, pentru ca, sub chipul de cârciumar, lucra apostoleşte în taina ca un episcop, iar prin învăţăturile şi sfătuirile sale de Dumnezeu insuflate, aducea pe elini şi pe iudei la Biserica lui Hristos, iar pe cei păcătoşi îi povăţuia la pocăinţă. El avea şi darul
tămăduirii, căci, prin punerea mâinilor şi prin rugăciune, tămăduia toate bolile trupeşti cele netămăduite între oameni; iar prin cuvântul cel mântuitor de suflete, vindeca rănile cele sufleteşti.
Viaţa şi pătimirea lui, împreună cu a sfintelor şapte fecioare, a fost pusă pe larg în ziua de optsprezece mai, în care au pătimit acele fecioare.

Vieţile Sfinţilor, iunie