Sfântul Simeon Stâlpnicul

Sfântul Simeon Stâlpnicul (390-459) este prăznuit pe 1 septembrie. S-a născut din părinți țărani, în satul Sis, din Asia Mică. A părăsit casa părintească la vârsta de optsprezece ani și a îmbrățișat viața monahală la mănăstirea Eusebona. De aici s-a mutat la Telanissos, unde a trăit ca anahoret. Sfântul Simeon Stâlpnicul s-a făcut începătorul unei practici necunoscute până la el, aceea de a se ruga zi și noapte de la înălțimea unui stâlp. De aici a primit și numele de „Stâlpnicul”.
Când era tânăr, ascultând la biserică Fericirile, a fost profund mișcat și s-a hotărât să devină monah. Râvna sa pentru posturi și nevoință a crescut repede. Date fiind nevoințele lui foarte aspre, temându-se că frații aveau să vrea să-i urmeze pilda postirii foarte aspre, starețul îi cere să plece de la mănăstire. Simeon își va petrece atunci o vreme într-un puț secat, în munții din apropiere. Monahii l-au căutat, rugându-l să se întoarcă în mănăstire, dar la scurtă vreme el a plecat din nou pentru a-și continua nevoințele. Mulțimi de oameni au început să vină la el pentru a primi vindecare și pentru a afla mai multe despre credința creștină. Atunci Simeon, căutând să se îndepărteze de ei, s-a urcat pe o coloană și a început să trăiască acolo într-o chilie mică, petrecându-și zilele în rugăciune și post. Stătea în picioare sau așezat, la rugăciune, săptămâni întregi. Nu se poate spune însă că era rupt de lume. El scria scrisori și primea chiar și oaspeți, care urcau la el pe o scară. Mulți l-au amenințat și l-au batjocorit, dar încă și mai mulți au fost impresionați de rugăciunea și postul lui neîntrerupte. Între cei care îi ascultau învățăturile se numărau și împăratul Teodosie al II-lea al Romei și soția lui, împărăteasa Aelia Eudoxia, precum și Fericita Genoveva a Parisului.
Teodoret spune că ”Sf. Simeon a ajuns atât de cunoscut la Roma încât arabii nomazi au crezut cu miile în Iisus Hristos și s-au botezat datorită lui; Regele Persiei a trimis soli ca să afle mai multe despre viața lui, iar Regina a cerut să i se aducă untdelemn binecuvântat de acesta. Sf. Simeon a fost și un mare apărător al dreptei învățături de credință, susținând Ortodoxia Sfântului Sinod de la Calcedon înaintea multora care fuseseră înșelați de învățăturile monofiziților, (…). A adormit în pace la vârsta de șaizeci și nouă de ani, în anul 459, după o viață de multe și mari nevoințe.”
Rareș Murariu