Ce mohorâtă e natura
Cu cerul mult întunecat
Căci după multe zile calde
S-a apucat, iată, de plouat.
Și plouă de trei zile
O ploaie rece de toamnă;
Recuperându-și parcă
Cât nu a plouat astă vară.
Privesc spre norii întunecați,
Ce se răzbună parcă pe pământ,
Vărsându-și apa în șuvoaie
Și râurile toate-nvolburând.
S-a ghiftuit pământul
De-atâta ploaie ce-a căzut
Căci multe zile sunt
De când soare nu am văzut.
Și iată, ploaia se transformă
În lapovița rece, vestită,
Neștiind când va mai fi
O zi frumoasă, însorită.
Căci iarna vine iar,
Deja e pe coline
Coboară spre câmpii
Și uite cum mai vine!
Cu fulgii zvăpăiați
Ce într-una se fugăresc,
Și adunându-se la un loc
Pământul tot îl înălbesc.
Se așterne neaua
Pe dealuri și pe drum
Căci trebuie s-apară
Moș Neculai de-acum.
El vine pe la toți
Cei ce cuminți au fost
Nu uită pe niciunul
Și-i vizitează la mijloc de post.
Le aduce cadouri,
Simbolice, la toți dăruite
Nu uită pe nimeni
Venind cu-ale lui veșminte.
El pregătește calea
Nașterii lui Hristos
Ce vine în curând
În lume cu folos.
Se naște Mielul
Lumii întregi mântuirii,
Se naște Hristos
Și pe pământ vine.
Vin sărbătorile de iarnă
Vin, și bat pe la porți,
Vin colindătorii,
Vin în curând pe la toți.
Neculai Ghebosu




