Turnul Babel

Tot pământul era o limbă şi un grai. Şi, pornind oamenii dinspre răsărit, au găsit o câmpie în ţinutul Şinear şi s-au aşezat acolo. Şi au zis unii către alţii: „Haideţi să facem cărămizi şi să le ardem în foc!” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră şi smoala, loc de var.

Apoi au zis: „Haideţi să ne construim o cetate şi un turn cu vârful până la cer şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe faţa întregului pământ.”

Domnul a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care îl zideau fiii lui Adam. Şi a zis Domnul: „Iată, ei sunt un singur popor şi au toţi o singură limbă şi acesta e numai începutul a ceea ce vor face. De acum nimic nu-i împiedică să facă ceea ce şi-au pus în gând. Să coborâm, aşadar, şi să le învălmăşim limba, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul.”

Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo pe tot pământul şi au încetat să mai zidească cetatea. De aceea s-a chemat numele ei Babel, pentru că acolo a învălmăşit Dumnezeu limba întregului pământ şi de acolo i-a împrăştiat Dumnezeu pe toată faţa pământului.