Viaţa Cuviosului Părintelui nostru David, care mai înainte a fost tâlhar (6 septembrie)

(Scrisă de Ioan preotul din lăcaşul lui Theodosie din Palestina) Acest bun şi cuvios părinte David a fost mai înainte tâlhar. Petrecând în pustia Ermopoliei şi făcând multe răutăţi, pe mulţi ucidea, că era atît de rău şi de sălbatic, încât nimeni altul de pe vremea lui nu-l întrecea, pentru că avea cu sine tovarăşi mai mulţi de treizeci, care făceau tâlhării cu dânsul. Odată şezând în munte cu dânşii şi cugetând la viaţa lui, s-a temut foarte mult de Dumnezeu. Venindu-şi apoi în sine, a lăsat pe toţi cei ce erau cu dânsul, a mers la o mânăstire şi, bătând în poartă, a ieşit portarul şi l-a întrebat: „Ce voieşti?” Iar David a răspuns: „Voiesc să fiu călugăr”. Şi du-cându-se portarul a vorbit de dânsul egumenului. Venind egumenul, l-a văzut că este om bătrân şi i-a zis: „Nu vei putea să fii aici pentru că fraţii au multă osteneală şi mare înfrânare, iar tu ai alte deprinderi şi pravilele mânăstireşti n-o să le poţi păzi”. Iar el se ruga, zicând: „Toate cele ce-mi veţi porunci le voi face, numai să mă primiţi”. Dar egumenul îl înlătura mereu, zicând: „Nu vei putea cu nici un chip să vieţuieşti cu noi”. Atunci a zis către egumen: „Să ştii, părinte, că eu sunt David, căpitanul de tâlhari, şi am venit la voi ca să-mi plâng păcatele mele; iar de nu vreţi să mă primiţi, vă spun cu jurământ, să ştiţi că mă voi duce iarăşi la lucrul meu de mai înainte şi voi aduce cu mine pe tâlharii pe care-i am şi pe toţi vă voi risipi împreună cu mânăstirea voastră”. Aceasta auzind-o egumenul, l-a primit pe el în mânăstire şi l-a tuns în îngerescul chip. Deci, a început David a se nevoi cu înfrânare şi a se deprinde cu smerenia şi, în puţină vreme, i-a întrecut pe toţi călugării din mânăstire cu faptele bune şi era la toţi folositor cu viaţa şi cu cuvântul. Şezând el odată în chilie, i-a stat înainte Arhanghelul Gavriil şi i-a zis: „Davide, Davide, ţi-a iertat Domnul păcatele tale şi de acum vei face minuni.” Iar David a răspuns către înger: „Nu pot să cred că mi-a iertat Domnul păcatele mele în atît de puţină vreme, că sunt foarte grele şi mai multe decât nisipul mării”. Iar arhanghelul i-a zis: „Eu sunt Arhanghelul Gavriil care şi pe Zaharia, cel ce nu credea cuvintele mele, nu l-am cruţat, ci i-am legat limba spre pedeapsă, ca să creadă cele grăite de mine; dar pe tine oare te voi cruţa? Deci, de acum să fii mut”. Iar David s-a închinat şi a zis către înger: „Când am fost tâlhar şi făceam necuvioase lucruri şi am vărsat mult sânge, atunci nu mi-ai legat limba care nu aducea slavă lui Dumnezeu, iar acum, când voiesc să slujesc Domnului şi să-I aduc laudă, îmi legi limba ca să nu vorbesc?” I-a grăit îngerul: „Să grăieşti numai când vei slăvi pe Dumnezeu şi când te vei ruga lui în rânduială, iar afară de acestea să taci”. Aşa pedepsindu-l îngerul, s-a dus, iar el a dat mulţumire lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor sale şi s-a liniştit. După aceea, multe minuni a făcut cu darul lui Dumnezeu. Pe cei orbi i-a luminat, pe cei ologi i-a făcut a umbla, pe cei îndrăciţi i-a tămăduit şi cânta în biserică cântări în vremea slujbei de rugăciune, însă alt cuvânt nu putea să grăiască, ca un al doilea Zaharia. Apoi a trecut la Domnul şi acum, stând înaintea Lui, fără tăcere se roagă pentru noi. Cu ale cărui rugăciuni să ne ajute nouă a cîştiga de la Domnul milă. Amin. În această zi prăznuim şi pe Sfântul sfinţitul Mucenic Chiril, episcopul Cortiniei, care a pătimit pentru Hristos de la Agripin ighemonul în insula Creta, la vârsta de 95 de ani, pe timpul împărăţiei lui Maximian. Tot în această zi, 6 septembrie, facem şi pomenirea sfinţilor mucenici Faust preotul şi Aviv diaconul, şi cu dânsul 13 mucenici, care au fost ucişi cu sabia pentru Hristos, în Alexandria, cetatea Egiptului, pe vremea împărăţiei lui Decie. În această zi mai pomenim pe Sfântul Mucenic Chiriac, care pe vremea aceluiaşi Decie, a pătimit pentru Hristos şi a fost martirizat de dregătorul Valerie.

Viețile Sfinților, septembrie