Samariteanul Milostiv
Primul popas al grupului de copii și tineri români și basarabeni a fost făcut La Mănăstirea Neamț, dorindu-se astfel ca excursia aceasta să fie o excursie binecuvântată, o excursie plină de bucurii sufletești care să dăinuie mult timp în sufletele tuturor. În dreptul mormântului Sfântului Necunoscut, ghidul mănăstirii a vorbit copiilor și tinerilor despre istotria Mănăstirii Neamţ, ctitorită de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare și Sfânt, despre Sfântul Necunoscut şi despre Maica Domnului, Maica cerului și a pămîntului. Apoi tinerii au intrat în Sfântul locaș și s-au închinat cu evlavie în fața sfintelor icoane și a Sfintelor Moaște ale Sfântului Necunoscut, ale Sfântului Paisie Velicicovski și au trecut cu evlavie pe sub icoana Maicii Domnului, icoană făcătoare de minuni și și-au pus o dorință, cu credința că Măicuța sfântă le o va împlini. Cred, fără să mă îndoiesc, că majoritatea tinerilor, membri ai unor organizații non-guvernamentale și grupuri de inițiativă, componente ale Plaformei ACȚIUNEA 2012, s-au rugat ca Maica Domnului să îi ajute în frumoasa lor misiune de informare și sensibilizare a populației din România și Republica Moldova, care are drept obiectiv conștientizarea necesității realizării unității naționale.
Apoi au petrecut mult timp în librăria mănăstirii, răsfoind paginile cărților încărcate de istorie și spiritualitate. Ar fi vrut să achiziționeze o mare parte din ele, fiecare cumpărând, însă, cărți și suveniruri pentru cei dragi ai lor, după posibilitățile financiare. Au admirat icoanele frumoase și obiectele din cult, au admirat tot ce era expus aici și și-au îmbogățit cultural și spiritual sufletul. Au privit cu interes și entuziasm și obiectele tradiționale expuse în curtea mănăstirii și au achiziționat ce le-a plăcut cel mai mult, ca să rămână astfel cu o amintire frumoasă din România.
Următorul popas a fost tot într-un locaș sfânt- Schitul Vovidenia, un schit ortodox de călugări, situat în apropiere de Mănăstirea Neamț
În „poiana liniștii” starețul acestui schit Arhimandrit Mihail Daniliuc – egumenul schitului a întâmpinat cu multă dragoste întregul grup de tineri basarabeni și români din Iași și Bacău și a predat celor prezenți mai multe lecții: de viață, de istorie și cultură pe care cu siguranță nu le vor uita niciodată. Înconjurat de copii și tineri, cu harul său de povestitor cu care a fost înzestrat de Bunul Dumnezeu, Sfinția Sa a vorbit despre istoria acestui Schit, a vorbit despre viața și opera lui Visarion Puiu – Mitropolit al Bucovinei in perioada anilor 1935-1940, un patriot autentic, care a realizat lucruri frumoase și mărețe pentru românii din Basarabia, care a dorit ca Marea Unire să se înfăptuiască, care a trăit mulți ani în exil și care a avut mereu dorința de a se întoarce pe pământul străbun. Având în vedere dorinţa sa testamentară şi pe placa de la căpătâiul ierarhului aflată pe mormânt sunt scrise câteva cuvinte inspirate dintr-un psalm: ,,Cum voi cânta cântarea Domnului în pământ străin?”
Arhim. Mihail Daniliuc a povestit foarte sensibil și frumos și despre viața marelui scriitor moldovean, născut la Pașcani – Mihail Sadoveanu, despre opera sa vastă, despre anii petrecuți de acesta la Schitul Vovidenia. Am aflat atât de multe lucruri pe care nu le știam poate, niciunul dintre cei prezenți! Ne-au impresionat cele spuse despre copilăria scriitorului, copilărie care a stat sub semnul suferinței. Am aflat că și-a iubit atât de mult mama, pe care a purtat-o ca pe o icoană în suflet, încât aproape în fiecare operă a sa a creat un personaj cu nume apropiat de al mamei sale – Profira și cu un destin asemănător ei. Am aflat, că dacă citești cu atenție și cu sufletul operele scriitorului Mihail Sadoveanu îți dai seama ce fel de viață a trăit acesta. Mărturisesc sincer, că în sufletul meu a încolțit o dorință arzătoare de a citi mai mult din opera sa. Cred, că la fel au simțit și tinerii care au aflat atât de multe lucruri noi despre scriiiitorul care a descris, așa cum spunea egumenul Schitului Vovidenia, cel mai frumos și mai sensibil natura- darul minunat al Bunului Dumnezeu, pentru noi. A povestit atât de frumos, părintele, încât voi încerca în viitor să descriu mai pe larg acest moment unic trăit în ,,poiana liniștii” de la Schitul Vovidenia.
Apoi grupul nostru a fost invitat să viziteze Casa memoriala „Mihail Sadoveanu”, inaugurată în 26 iunie 1966, intr-o constructie ridicată in anul 1937, de Visarion Puiu. Casa, oferită de obștea Mănăstirii Neamț pentru a folosi marelui nostru scriitor pentru creația sa, îmbină valoarea sentimentală și istorico-literară conferită de prezența sadoveniană cu certe calități arhitecturale, inspirate din specificul vechilor construcții din zonă. Însoțiți de muzica divină a compozitorului Ciprian Porumbescu și glasul molcom al scriitorului Sadoveanu care recita versuri ale poetului Mihai Eminescu, poet atât de iubit de scriitor și de toți românii din Basarabia, am pășit în muzeul în care am admirat opera scriitorului și multe lucruri care i-au aparținut acestuia.
Al treilea popas a fost făcut la Rezervaţia de Zimbri „Dragoş Vodă” din Vânători – Neamţ unde tinerii au putut vedea zimbri, cerbi, urși, căprioare și alte păsări și animale. Apoi pe o pajiște frumoasă în apropierea Rezervației, cu toții au împărțit bucatele binecuvântate cu multă iubire necondiționată de Pr. Munteanu, preot paroh la Biserica ,,Sfinții Voievozi” din Săvinești, județul Neamt. Au mâncat cu poftă, au glumit, au socializat, au făcut poze în natura mirifică, au legat prietenii noi.
De aici ne-am îndreptat către alt obiectiv turistic- Cetatea Neamțului situată în apropierea oraşului Târgu-Neamţ, cetate ridicată dintr-un amalgam de pietre: piatră luată chiar de la buza dealului, piatră de carieră şi piatră de râu. Citadela se înalţă semeaţă pe culmile Pleşului, și este ctitoria lui Petru Muşat I. Cetatea a fost consolidată pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare, devenind emblematică pentru Moldova.
Cetatea Neamţului restaurată, este o adevărată bijuterie. Podul suspendat pe care se face accesul este susţinut de 11 piloni uriaşi de piatră, iar zidurile exterioare de apărare au peste 20 de metri înălţime. Cetatea este cu adevărat grandiosă.
Cunoscând legendele Cetății Neamtului care povestesc cum au rezistat eroic cei 19 plăieși in fața asediului regelui polonez Ian Sobieski și cum apriga mamă a domnitorului Ștefan cel Mare i-ar fi cerut acestuia să nu caute refugiu, ci să se întoarcă demn la luptă și să devină biruitor, grupul nostru, cu multă curiozitate și entuziasm a dorit să pășească în acest loc impunător, încărcat de istorie și mister, crezând fără să se îndoiască în cele spuse de Al. Vlahuță Ce de lucruri n-ar şti să povestească de-ar avea grai ruinele acestea? Când te gândeşti c-a fost atâta viaţă aici…inimi care s-au iubit, ochi care au plâns, viteji care şi-au vărsat sângele pe zidurile aceste”
Tinerii au început așadar turul cetății. Au vizitat Sala de Sfat şi Judecată, locul în care Domnul Moldovei se sfătuia cu boierii săi în problemele importante ale țării sau judeca anumite pricini. Au vizitat Iatacul şi Camera de taină, Sala Armelor plină de suliţe şi scuturi, Ieşirea Secretă, dar și cel mai înspăimîmtător loc al cetății – Neagra Temniţă, animată cu figurine de ceară, ilustrând deţinuţii şi condiţiile crâncene de detenţie. Trădătorii de țară și neam, precum și infractorii erau supuși aici, unor chinuri groaznice, inimaginabile de frig şi de foame, ajungând de multe ori hrană pentru rozătoare. Au vizitat și Paraclisul purtând hramul Sf. Nicolae unde roşul este culoarea predominantă. Cetatea a fost locuită, așadar aici a existat și o Camera de locuit, Camera Domniţelor și o Bucătărie utilată cu blide şi ulcioare, sobă, taburete şi masă, Camera de Provizii – un fel de frigider al zilelor noastre. Au vizitat și Monetăria, mii de monede fiind împrăştiate peste tot, pe lângă ziduri. Au fost încântați și de expoziţie permanentă foto-documentară dedicată altor cetăţi fortificate: Cetatea Alba, Tighina, Soroca, Hotin şi Chilia.
Au admirat de asemenea de la înălțimea zidurilor cetății, peisajul mirific ce se oferea privirilor lor entuziasmate. S-au fotografiat cu săbii în mână, pe picior de luptă, s-au simțit minunat.
Următorul popas a fost făcut la Casa Memorială „Ion Creangă” din Humuleşti. La bojdeuca lui Ion Creangă, unul din scriitorii lor de suflet, tinerii au avut mereu un zâmbet pe chip și și-au reamintit de bucuria jocului copilăriei, și-au reamintit de năzbâtiile făcute la această vîrstă minunată. Molipsiți de această dorință de a se reîntoarce în timp, de a retrăi frumusețea acelor ani în care erau lipsiți de griji, în care orice vis al lor era posibil și prindea aripi de îngeri, au început să se joace, au început să fie niște actori talentați care aveau ori rolul lui Nică din ,Amintiri din copilărie”, ori al mamei lui, sau al tatălui lui, ori al mătușii Mărioara care l-a prins la furat de cireșe. Bucuria lor sinceră și talentul cu care interpretau aceste roluri au contaminat pe toți vizitatorii prezenți în acele momente la muzeu și pe chipurile acestora au înflorit floarea comuniunii, floarea speranței într-o lume mai bună, într-o lume minunată, precum este lumea copiilor în care domnește jocul, pacea, bucuria, speranța, frumosul, sinceritatea, candoarea. Copii și tinerii grupului se fotografiau jucându-se, se amuzau și parcă nu mai doreau să plece din acel loc minunat și fascinant, din acel loc de poveste care te introducea într-o lume de vis. Acolo au simțit mai mult ca oricând, că visul Unirii poate deveni realitate, că visul lor se înalță pe aripi de îngeri la Bunul Dumnezeu Care îi va ajuta ca acest țel minunat și nobil al lor să se împlinească.
Soarele a zâmbit tuturor, tot timpul zilei de pe cerul pictat cu nori pufoși și albi ca aripile de îngeri, ne-a zâmbit și ne-a îndemnat să-l luăm cu noi și în sufletele noastre pline de sentimente de comuniune și patriotism și de credința și nădejdea că într-o zi Prutul nu va mai fi hotar, că într-o zi crezul nostru: ,,Unirea face puterea” va deveni realitate, că într-o zi scopul nobil al generațiilor trecute, prezente și viitoare de regăsire a românilor de pe cele două maluri ale Prutului în cadrul aceluiași stat, se va înfăptui.
Această zi în care patriotismul, mândria de a fi romîni, solidaritatea, comuniunea, prietenia sinceră și curată au însoțit pretutindeni grupul nostru, această zi cu o profundă încărcătură emoțională a fost o binecuvântare, și cu siguranță copiii și tineri români și basarabeni inițiatori ai Acțiunii 2012 o vor păstra în cutiuța cu amintirile frumoase și de neuitat ale inimilor lor prin care curge același sânge de români, urmași ai lui Decebal și Traian.
Cristina Toma
1,727 total views, 1 views today
