O a doua etapă în calendarul Filipilor de Toamnă (numiţi şi Martini; 12-14 noiembrie), având ca punct culminant ziua de 13 noiembrie, când se celebra Martinul Mare.
Sf. Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei. Sfântul Ioan a fost fiul lui Epifanie ighemonul, care era de neam chiprinean; el fiind crescut din tinereţe cu bună învăţătură, avea înrădăcinată în inima sa frica de Dumnezeu, care îi era începutul înţelepciunii. Şi ajungând în vârstă, a fost silit de părinţii săi ca să-şi ia femeie, cu care a şi avut fii. Apoi nu după multă vreme s-a lipsit întâi de fii, apoi s-a desfăcut şi de legătura însoţirei, pentru că mai întâi au murit fiii, iar după aceea s-a dus şi soţia pe urma lor; aşa a voit Dumnezeu, ca Ioan să se desfacă de robia trupească şi să primească viaţa duhovnicească. Deci fiind slobod, mulţumea lui Dumnezeu, căruia de atunci înainte începu a-i sluji mai cu sârguinţă şi fără împiedecare, îndeletnicindu-se necontenit cu rugăciunea şi cu toate lucrurile plăcute Lui; dar mai ales era milostiv către toţi cei cari sufereau nevoi în sărăcie. Deci, pentru nişte fapte bune ca acestea 1-a preamărit Dumnezeu Sf. Ioan cel Milostiv între oameni… (Vieţile sfinţilor, III, pp. 479-480).
Cuv. Nil Pustnicul. Socotind deşertăciunea lumii acesteia, care petrece întru răutate, cum că nimic întru dânsa nu este statornic, nimic drept şi veşnic, ci toate răzvrătite, pline de nedreptate şi vremelnice, a voit a căuta viaţa cea veşnică, întru care este veselia cea adevărată şi neschimbată, cum şi bunătăţile cele nesfârşite. Fericitul Nil, împreună cu fiul său Teodul, s-a dus în muntele Sinai şi, sălăşluindu-se în pustie, a primit chipul monahilor, urmând vieţii lor, postind, nevoindu-se şi sârguindu-se în multe feluri de osteneli călugăreşti… (Vieţile sfinţilor, III, pp. 523-524).
Tradiţii: Trei (pe alocurea patru) la număr; cad totdeauna patruzeci de zile înaintea Crăciunului. Aceşti Mărtini se serbează trei zile începând din 12 noiembrie; cel de mijloc este Mărtinul cel Mare şi cade totdeauna pe Ion Gură de Aur (Mangiuca, 1882, p. 31).
Apărător de rele şi durere: Şi aceşti Mărtini, ca şi cei de iarnă, se serbează cu nelucrare contra lupilor, ca aceştia să nu vatăme turmele de oi, de vite etc., dar să nu vatăme nici pe oameni (Mangiuca, 1882, p. 31).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




