13 septembrie, Ziua Ursului, Înnoirea Bisericii Învierii din Ierusalim, Sf. Cuv. Ioan de la Prislop, Sf. Sfinţit Mc. Cornelie Sutaşul, Înainteprăznuirea Înălţării Sfintei Cruci

Ziua Ursului încheie sărbătorile consacrate acestui animal, marcând pregătirile pentru anotimpul rece.

Înnoirea bisericii Învierii din Ierusalim. Astăzi prăznuim sfinţirea bisericii cea nouă, prea mare şi prea slăvită, de la Ierusalim, pre care nu împăratul Solomon în muntele Amoreea o a zidit, ci pre cea prea minunată, pre care credinciosul împărat Constantin, cu cea vrednică de laudă mamă a sa, Elena, în muntele Golgota o a făcut; şi locul cel spurcat de necurăţeniile idoleşti l-au curăţit, l-au înnoit şi l-au sfinţit (Vieţile sfinţilor, I, pp. 435-436).
Sf. Cuv. Ioan de la Prislop. A trăit în secolele al XV-lea – al XVI-lea, fiind originar din satul Silvaşu, de lângă Hunedoara. A îmbrăţişat încă din tinereţe viaţa monahală, intrând în obştea mănăstirii Prislop. După câtva timp petrecut în viaţa comunitară, se retrage într-o chilie săpată în malul râului Silvuţ. A fost împuşcat din greşeală de nişte vânători, care l-au zărit în preajma chiliei lui. Trupul i-a fost luat de câţiva călugări munteni şi dus în Ţara Românească, locul înmormântării rămânând necunoscut (Dicţionar, p. 143).
Sf. Sfinţit Mc. Cornelie Sutaşul. Un bărbat oarecare era în Chesareea, anume Cornilie sutaşul (comanda o sută de ostaşi), din ceata care se cheamă italienească, cucernic şi temător de Dumnezeu fiind, cu toată casa sa, făcea milostenii multe la săraci şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna. Deci n-a trecut cu vederea Dumnezeu aceste fapte bune ale lui, ci a binevoit a-l lumina pre el cu lumina credinţei şi întru cunoştinţa adevărului a-l aduce, ca lucrurile bune să nu se acopere de întunericul necredinţei (Vieţile sfinţilor, I, pp. 442-443).

Tradiţii: De la începutul lunii august ursul nu mai intră în apă şi începe să se împerecheze. Interdicţii severe în muncă, inclusiv mulsul vacilor (Ghinoiu, 1997, p. 226).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român