15 iulie, Ciuhca, Chirie Şchiopul, Ziua femeilor, Circovii Marinei, Sf. Mc. Chiriac şi Iulita, Cuv. Iosif, Arhiepiscopul Tesalonicului

Ciuhca – prin intermediul etimologiei populare – divinitate răzbunătoare, care „ciuruia” în bătaie pe cei ce lucrau în ziua ei. Este prima zi din cei trei Circoui ai Mărinei (15-17 sau 16-18 iulie), în care îşi fac simţită prezenţa zeităţi feminine deosebit de puternice, care sancţionează sever orice abatere de la sărbătoare. Aşa cum am mai amintit, Circovii (aici puternic demonizaţi, ei fiind văzuţi ca nişte fiinţe malefice care îi torturează cu boli şi durere pe cei care le cad în mâini) sunt un mic sobor de sfinţi, fiecare cu propria personalitate (deşi izolat pot fi consideraţi slugi ai sfintei Marina), care, cumulându-şi eforturile, instituie un regim sever unei perioade mai mari din calendarul popular (ciclul de trei zile). Primul dintre Circovi este el însuşi o figură compozită – Ciuhca (din Chirie şi Iulita), constituind o figură aparte în calendarul popular. Pusă în legătură cu bătaia (se face frecvent trimitere la expresia a ciurui pe cineva în bătaie), Ciuhca este de fapt patroana unei confrerii feminine deosebit de puternice, care conferea iniţiatelor forţa necesară pentru a lupta cu armele bărbaţilor într-o societate masculină, ce a înlocuit vechea societate matriarhală. Nu era vorba numai de „a plăti poliţe” bărbaţilor în această zi din an, în care femeile erau considerate (chiar de sexul opus, care dispărea acum de-acasă!) a fi mai puternice decât bărbatul, ci se avea în vedere dobândirea, pe cale magică, a unui suport redutabil, a unui instrument de putere (avem în vedere ţestul demonic, care este obţinut, acum în condiţii extreme, iar la Ropotini, în cadru ritual, în urma „baterii”, a „călcării în picioare”, a „înjugării” diavolului, simbolizat de lutul călcat în picioare de către femeile participante la ritual). Ca şi în alte cazuri, necunoaşterea datei exacte a zilei în care era serbată divinitatea (rătăcită în ciclul de trei zile, care, de ce nu, o oculta) face posibilă explicaţia inferiorităţii fizice a femeii.

Sf. Mc. Chiriac şi Iulita. În cetatea Iconiei, din Licaonia, era o femeie tânără, de neam bun, anume Iulita. Ea se trăgea din seminţia împăraţilor Romei, era creştină cu credinţa şi, petrecând puţin timp cu un bărbat legiuit, a zămislit şi a născut de la dânsul un prunc parte bărbătească, apoi a rămas văduvă. Pruncul ce 1-a născut 1-a luminat cu u sfântul Botez şi i-a dat numele de Kiric. Muceniţa a fost dusă înaintea ighemonului, având pe mâini pre sfântul Kiric, prunc de trei ani. Iubita lui maică, fiind cumplit bătută, pătimea ca fiind în trup strein, nesimţind ca un stâlp neînsufleţit (Vieţile sfinţilor, XI, pp. 780, 783, 785).

Cuv. Iosif, Arhiepiscopul Tesalonicului. Acest fericit a fost pe vremea împărăţiei lui Teofil, născut fiind din iubitori de Dumnezeu şi binecredincioşi părinţi. Acesta pentru cea vrednică de laudă viaţa sa, cu obşteasca alegere a luat ocârmuirea bisericii tesalonichenilor. Fericitul Iosif, încăpând la multe închisori şi chinuindu-se cu pătimirea cea rea, răbdând multe şi nesuferite chinuri se duse la repaosul cel veşnic (Mineiele, XI, p. 185).

Tradiţii: Înainte cu două zile de Mărina, pe Ciurica au târnuit-o (au luat-o de păr) jidovii, iar Circovii au căznit-o prin roate şi cercuri. Această sfântă a bătut pe dracu-n cap, cu ciomagul şi cu un ciocan, când a vrut să toace (Muşlea-Bârlea, p. 387). ♦ Cine va fi bătut în această zi, tot anul va fi ciuruit (Pamfile, 1997, p. 108). ♦ Ciurica îi apără pe cei slabi de bătaia celor puternici (Speranţia, III, f. 198 v). ♦ Ciurica este o zi a femeilor, o zi în care au dreptul să-şi bată bărbaţii, în care ele au superioritate asupra bărbaţilor, în care sunt stăpâne pe bărbaţii lor, le pot porunci şi, în caz de nesupunere, chiar îi bat. Dacă femeia îşi bate bărbatul în această zi, tot anul îl va putea bate (Muşlea-Bârlea, pp. 386-387). în această zi oamenii o cam şterg de-acasă, de teamă ca nu cumva nevasta să-l ia la trei din lucru de nimic (Speranţia, IV, f. 123). ♦ O femeie povestea că până a nu ţine această sărbătoare, în toate zilele era bătută de bărbat, îndată ce a început a o ţine, nici „cârc” nu mai zice (Speranţia, IV, f. 229). ♦ În această zi se zice că oamenii au dreptul să-şi bată nevestele. De aici a mai ieşit vorba: „le-a venit ziua bătăii” (Speranţia, III, f. 166 v). ♦ Ciurica se crede c-a fost o femeie foarte rea, care-şi bătea bărbatul (Speranţia, IV, f. 24 v). ♦ Oamenii serbează în această zi pe Chirie mai mult de frică, căci, zic ei, Chirie, când s-a făcut sfânt, împreună cu mamă-sa, Iulita, era numai de trei ani şi era şi şchiop. Să te ferească Dumnezeu de bătaia chiorului şi de dragostea şchiopului, ori de omul însemnat, să-ţi tai poala şi să fugi (Pamfile, 1997, p. 108). ♦ Circovii – cu două zile înainte de Mărina. Se ţine de femei, căci e rău de lovituri (întâmpinări, boale). Celui întâmpinat de Circovi rar se întâmplă să-i mai treacă (Speranţia, I, f. 34). ♦ Circovii sunt slugile Sfintei Marine. Aceştia sunt mai răzbunători decât Marina (Speranţia, I, f. 130).

Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Ciurica se ţine de femei, ca să le ajute cu ce ar voi contra bărbaţilor (Speranţia, III, f. 141). ♦ În ziua de Ciurica Tanasia femeile să ciuruie boabe de porumb prin curte şi să-i ia de păr pe bărbaţi şi să-i bată, ca să le meargă bine tot anul (Speranţia, IV, f. 22 v). ♦ Se ţine pentru sporul casei; nu se dă nimic din casă (Speranţia, IV, f. 75).

Apărător de rele şi durere: În această zi femeile nu lucrează absolut nimic, nu scot nici gunoiul din casă, nu împrumută nici foc, căci e o zi cu primejdie, rea de boală, de pagubă, mai ales pentru vite (să nu le ia lupul; Muşlea-Bârlea, p. 386). ♦ Dacă femeile vor lucra de Ciurica, tot anul le vor bate bărbaţii. Femeile se păzesc să fie bătute sau chiar să le pună mâna-n cap, altfel tot anul vor fi bătute sau ciuruite (Muşlea-Bârlea, p. 387). ♦ De Ciurică, dacă se ceartă femeia cu bărbatul, se vor certa tot anul. Oamenii se feresc să se certe, ca să nu le meargă aşa tot anul (Fochi, p. 85). ♦ Nu se lucrează, ca să nu le ciricăie gura când vorbesc (Fochi, p. 85). ♦ Ciurica aduce moarte grabnică şi boale (Speranţia, I, f. 414 v). ♦ Ciurica e rea de ciumă şi de bube (Speranţia, I, f. 357 v). ♦ Ciurica se ţine pentru ferirea de vărsat (Speranţia, HI, f. 170 v). ♦ Se ţine pentru a nu muri păsările de curte (Speranţia, III, f. 206). ♦ Este rea de boale de oi (Speranţia, IV, f. 34 v). ♦ Ciurica se ţine contra focului (Speranţia, VII, f. 350 v). ♦ Chirică Şchiopul îi şchiopează pe cei ce nu-l ţin. Cei ce-l serbează sunt feriţi de scrânteli în timpul anului (Speranţia, VI, ff. 190, 224).

Magie: Se zice că femeile nu prea ştiu când e Ciurica, că în acea zi ele au dreptul de a bate pe bărbaţi. Şi-ar face-o, dar li se pune o condiţie cam grea: în acea zi să facă un ţest, să-l usuce până seara şi să şi coacă în el o turtă, apoi, după ce va mânca din acea turtă cu toţi ai casei, poate să ia la bătaie pe bărbat (Speranţia, IV, f. 4 v).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român