16 iulie, Circovii de vară; Cercurile Marinii; Miezul verii, Sf. Sfinţit Mucenic Antinoghen şi cei 10 ucenici ai lui

Cea de-a doua zi a Circovilor este un exemplu semnificativ pentru caracterul compozit al sărbătorii, care practic copiază modele mitologice diferite. Asemeni Filipilor, şi Circovii cunosc mai multe perioade de activizare, în care dăunătorul principal este lupul. In zonele în care agricultura reprezenta ocupaţia principală, accentul cade de pe acest adversar pe dezlănţuirea stihiilor cerului sub forma grindinei nimicitoare (de remarcat, în legende de acest tip, prezenţa preotului, ca personaj central, care este invariabil pedepsit crunt, pentru că a nesocotit cu obstinaţie tradiţiile calendarului popular, atât de diferite de cel oficial). Nu în ultimul rând, prin metafora cercurilor cu care Circovii îi cuprind pe oameni, avem de-a face cu o sărbătoare în care obiectivul principal era ferirea de boli de tot felul.

Sf. Sfinţit Mucenic Antinoghen şi cei 10 ucenici ai săi. Pe vremea lui Diocleţian, păgânul împărat al Romei, era cumplită prigonire contra creştinilor. Un om, mai marele oştilor, apropiindu-se de marele muncitor, a zis: „Stăpâne, aici este un bărbat cu numele Antinoghen, episcop creştinesc, care întoarce pre mulţi de ia credinţa sa şi petrece în satul Pidaton”. Atunci ighernonul a trimis îndată ostaşi să-1 prindă. De satul acela fiind o mănăstire mică, sfântul Antinoghen petrecea acolo împreună cu zece ucenici ai săi (Vieţile sfinţilor, XI, p. 832).

Tradiţii: Circovii Marinei – Circovii de vară (15, 16,17 sau 16, 17, 18 iulie) – cel dintâi, când se serbează sfinţii Chirie şi Iulita, îi zic Ciurica. Alţii zic la cel din urmă, care e şchiop, Cirică Şchiopul (Speranţia, III, f. 10). La 17 este Circovul cel mai mare. Muceniţa Marina, socotită sora lui Sf. Ilie (Fochi. p. 82). ♦ Mărina, Ciurica şi Sf. Ilie au fiecare câte trei Circovi (Muşlea Bârlea, p. 388). ♦ Circovii sunt păzitorii şi îngrijitorii de hrană ai fiarelor sălbatice şi, împreună cu Filipii, mai mari peste fiarele sălbatice (Muşlea-Bârlea, p. 388). ♦ Odată se povestesc chiar trei rânduri de Circovi: trei zile vara, trei toamna şi trei iarna (Fochi, p. 82). ♦ Un popă, făcându-se mai breaz ca noi şi ca să ne facă şi pe noi să muncim în aceste sfinte sărbători ţinute din moşi-strămoşi cu multă sfinţenie, s-a dus în aceste zile de sărbătoare să strângă nişte fân cosit de curând. Noi, nu, că sunt Circovii şi-1 loveşte ceva, de rămânem fără de el; el, nu, că are să-i ciricăie el! Şi nici una, nici alta, se duce şi se apucă de strâns fânul. Ce se întâmplă? Un trăsnet cade din cer senin, aprinde fânul şi ne omoară pe bietul popă! Aşa vor păţi toţi cari n-ascultă de noi, ăştia, bătrânii, şi de n-ai bătrân la casă trebuie să-1 cumperi, zice un proverb bătrânesc!(Speranţia, I, f. 269). ♦ O femeie bătrână, torcând în Circovi, a găsit-o moartă cu furca în brâu (Speranţia, 1,f. 388).

Apărător de rele şi durere: Se munceşte numai până la prânz (Fochi, p. 82). ♦ Nu se mătură prin casă, nu-i bine să tai unghiile sau să dai cu pieptenul, nu se scoate gunoiul din casă (Fochi, p. 83). Sunt zile rele de cusut şi de găurit (Speranţia, I, f. 374). Cine se păzeşte de a lucra în Circovi, boalele nu-1 strâng tare în cercuri. Această zi o serbează zicând că atunci se cercuiesc boalele (Speranţia, III, f. 147; VII, f. 322 v). ♦ Se ţin spre a fi feriţi de poceală, de ameţeală, de diverse boli, de grindină, să nu dea lupii la vite (Fochi, p. 83). ♦ Se ţin de oameni mai mult pentru ferirea de boala epilepsiei (Speranţia, I, f. 225 v).

Despre muncile câmpului: Se scoate ceapa şi usturoiul din straturi; cine nu le scoate, vor încolţi şi se vor strica (Speranţia, I, f. 154). ♦ În această zi se culeg cânepile, altceva nu lucrează (Speranţia, III, f. 97 v).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român