19 decembrie – Ajunul Ignatului Sf. Bonifatie; Cuv. Grichentie

Sf. Bonifatie. Aşa se nasc începuturile şi rădăcinile pocăinţii, începând de la frica lui Dumnezeu, de la luarea aminte de sine şi din socotirea conştiinţii sale. Aşa s-a arătat întru Bonifatie dorinţa vieţii cei desăvârşite, din postul lui, din înfrânare şi din rugăciunile cele neîncetate. Pe de o parte minunându-se sfântul Bonifatie de bărbăţia mucenicilor, iar pe de alta poftind şi el cunună, s-a aprins cu totul de aceeaşi râvnă dumnezeiască (Vieţile sfinţilor, IV, pp. 953, 955).
Cuv. Grighentie. Cuviosul părintele nostru Grighentie era de loc din cetatea Mediolanului. Când s-a mărit, s-a arătat ascultător şi împlinitor al poruncilor lui Hristos. Cu voia lui Dumnezeu a fost hirotonit diacon şi se supunea fericitul la post şi la aspră vieţuire. Şi din ziua aceea, primind dumnezeiescul Duh, făcea semne şi minuni (Mineiele, IV, p. 332).

Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: În ajunul Ignatului se fierbe grâu, capul familiei îl tămâiază şi îl binecuvântează, aruncă grăunţe în sus, zicând: „Atâta de mare!” Din grâu mănâncă toţi ai casei şi ce rămâne dă dimineaţă la păsări. În ziua aceasta, dacă intră cineva în casă, e poftit cu tot dinadinsul ca să şadă, pentru ca să clocească bine cloştile (Speranţia, VI, f. 173 v). În Mehedinţi, în ajunul Ignatului se ţine post negru, fără pâine şi apă, ca vara să ai norocul de a găsi cuiburi de păsări prin copaci (Chicet-6, p. 30).
Magie: În această noapte vrăjitoarele umblă să ia belşugul casei, de aceea se presară mei şi sare împrejurul casei, a hambarelor şi a curţii (Speranţia, VI, f. 236 v).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român