Zămislirea mântuirii noastre apropiindu-se, s-a zămislit sfântul Ioan, Mergătorul-înainte cu mărire şi cu minune. Multe mame zămislesc fii, dar puţine sunt acelea pre a căror zămislire o ar mări şi o ar prăznui biserica lui Dumnezeu. Numai trei mame s-au găsit aşa la fel de ale căror zămisliri în pântece s-a minunat lumea. Acestea au fost: sfânta şi dreapta Anna, sfânta Elizaveta şi prea sfânta, prea curata fecioara Maria. Dreapta Anna a zămislit pre Născătoarea de Dumnezeu; Elizaveta, pre Mergătorul-înainte, iar fecioara Maria, pre Hristos Mântuitorul nostru. Deci toate aceste zămisliri prin vestitor ceresc bine s-au vestit, şi de darul lui Dumnezeu s-au săvârşit.
Drept aceea, bine-vestitorul, sfântul arhanghel Gavriil, intrând în altar la preotul Zaharia, care slujea atunci în rânduiala săptămânii sale înaintea lui Dumnezeu, a început a vorbi astfel: „Nu te teme, Zaharie! că s-a auzit rugăciunea ta şi femeia ta Elizaveta va naşte ţie un fiu, şi-l vei numi Ioan, şi va fi ţie bucurie şi veselie, şi mulţi de naşterea lui se vor bucura” (Vieţile sfinţilor, I, pp. 679-681).
Cuv. Xantipa şi Polixenia. Cuvioasele femei sunt uceniţe apostoleşti, cari în Spania de sfinţii apostoli fiind luminate, multe minuni cu numele lui Hristos au făcut şi pre mulţi i-au încredinţat, şi cu pace s-au dus la Domnul (Vieţile sfinţilor, I, p. 688).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român





