25 noiembrie, Sf. Mare Mucenică Ecaterina, Sf. Mare Mc. Mercurie

Sf. Mare Mc. Ecaterina. Pe vremea păgânului împărat Maximian se afla în cetatea Alexandriei o fecioară cu numele Ecaterina. Ea fiind de optsprezece ani, era foarte frumoasă, de statură înaltă şi foarte înţeleaptă. Iar fecioara Ecaterina, ca o înţeleaptă ce era, foarte mult iubea fecioria şi nicidecum nu voia să se mărite; a zis către dânşii: „De voiţi ca să mă mărit, apoi aflaţi-mi un tânăr care să fie asemeni mie, cu patru daruri, cum sunt eu, şi atunci îl voi lua de bărbat, pentru că mai nevrednic şi mai prost decât mine nu voiesc a lua”. Atunci un preot creştin i-a spus: „Eu ştiu un tânăr minunat, care fără asemănare te întrece pre tine în toate darurile care ai zis că ai; pentru că frumuseţea lui întrece strălucirea soarelui, iar înţelepciunea lui îndreptează toate făpturile, şi pre cele simţite, şi pre cele gândite. Apoi visteria bogăţiei lui se împarte în toată lumea şi niciodată nu se împuţinează, ci cu cât ea este împărţită, tot mai mult se înmulţeşte; iar neamul lui cel bun este negrăit, neajuns şi neştiut… Acest tânăr nu are tată pre pământ, ci s-a născut negrăit mai presus de fire, dintr-o fecioară de bun neam, prea curată şi prea sfântă”… (Vieţile sfinţilor, III, pp. 1129, 1130-1131, 1133, 1134).
Sf. Mare Mc. Mercurie. Decie şi Valerian, păgâni împăraţi ai Romei, chemând pre toţi domnii şi boierii lor, s-au sfătuit pentru lăţirea şi înmulţirea cinstirii zeilor lor şi pentru pierderea şi risipirea sfintei credinţe creştineşti. Victimă a terorii lor a căzut şi Mercurie, creştin fervent, sfetnic de încredere al împăratului (Vieţile sfinţilor, III, p. 1169).

Tradiţii: Sf. Ecaterina e sora sfântului Nicolae (Speranţia, V, f. 348 v). ♦ Se crede că această sfântă a fost nebună; de aceea se posteşte, ca să-i apere pe cei ai gospodăriei de boli şi de nebuneală (Pamfile, 1997, p. 217).
Apărător de rele şi durere: În această zi nu se lucrează, temându-se de foc (Pamfile, 1997, p. 217).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român