26 decembrie – A doua zi de Crăciun, Soborul Maicii Domnului; Cuv. Nicodim de la Tismana; Sf. Mc. Eftimie

Soborul Maicii Domnului şi pomenirea sfântului şi dreptului Iosif logodnicul.

A fost fiul lui Iacov din neamul lui David. Era de meserie tâmplar şi a fost logodnicul Fecioarei Maria. Conform tradiţiei ortodoxe, Iosif era deja bătrân în momentul logodnei sale cu cea fără prihană, fiind rânduit spre purtarea de grijă a Pruncului sfânt, ca tutore şi părinte legal. A aflat de la înger, în somn, adevărul despre naşterea Mariei, fiindu-i descoperită şi identitatea Celui ce avea să vină în lume. În vremea în care Pruncul – vestit de stea şi preamărit de magi – era căutat de soldaţii lui Irod, spre a fi ucis, Sfântul Iosif se va refugia împreună cu micul Iisus şi cu Fecioara Maria în Egipt, urmând îndemnul îngerului (Dicţionarul, p. 158).
Cuv. Nicodim de la Tismana. Acest sfânt şi prea cuvios părinte a fost, după cum se zice, de neam slav, născut şi crescut în buna credinţă, care, după ce a primit sfântul şi îngerescul chip al călugăriei şi darul preoţiei, a pustnicit prin multe şi bogate locuri. Şi venind în părţile ţării româneşti, multe trude şi osteneli sufleteşti a avut. Prin descoperire dumnezeiască s-a dus la locul ce se numeşte Tismana, unde din voia lui Dumnezeu, prin ale sale trude şi osteneli, a zidit şi acolo jertfelnic lui Dumnezeu şi locaş de viaţă de obşte pentru mulţi călugări. Sfântul luând de la Dumnezeu dar de facere de minuni şi putere asupra duhurilor necurate, a făcut multe şi nenumărate minuni, cât a trăit în viaţă, izgonind diavolii din oamenii şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa (Vieţile sfinţilor, IV, pp. 1340, 1341).

Obiceiuri: În a doua zi de Crăciun se duc oamenii cu colac la naş. Colacul constă din şapte pâini, un cocoş sau alte orătănii, două-trei sticle cu ţuică şi vin, o coastă de porc, doi-trei trandafiri (cârnaţi) şi alte mărunţişuri. Când ajung acolo, finul sărută mâna naşii şi a naşului şi, când acesta din urmă ia desagii din spatele finului, îi adresează cuvintele: „De la noi puţin, de la Dumnezeu mult”. Pe urmă se aşează la masă, petrecând până seara, venind acasă cu căciula pe nas, ca de la naş („Şezătoarea”, nr. 1, 1922, p. 24).

Oracular: De la Crăciun până la Bobotează, unde sunt fete mari în casă nu se toarce, căci nu se vor mărita nici anul viitor (CRP, 1944, p. 74).
Despre vreme: Dacă a doua zi de Crăciun va bate vântul, atunci toamna va fi ploioasă şi vânturoasă (Gherman-4, p. 126). 4 Zilele de la Craciun până la Anul Nou hotărăsc soarta anului: cum e atunci aşa e întreg anul (Gherman-5, p. 141).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român