26 septembrie, Berbecarii, Filipii; Adormirea Sf. Ioan Evanghelistul Sf. Ap. şi Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu; Cuv. şi Dreptul Ghedeon

În perioada 26-28 septembrie se sărbătoresc primii Filipi de Toamnă. Interdicţii importante ce vizează muncile gospodăreşti.
Sf. Ap. şi Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul). Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan – de Dumnezeu cuvântătorul – a fost chemat de la mrejile pescăreşti la propovăduirea Evangheliei. Căci, când Hristos Domnul, umblând pe lângă marea Galileii, din pescari îşi alegea Lui-şi apostoli, şi a chemat pre cei doi fraţi, pre Petru şi pre Andrei, atunci a văzut şi pre alţi fraţi, pre Iacov al lui Zevedei şi pre Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedei, tatăl lor, legându-şi mrejele lor, şi i-a chemat şi pre ei. Iar ei îndată lăsând corabia şi pre tatăl lor, au mers după Dânsul. La primirea sa, Ioan a fost numit de Hristos Domnul fiu al tunetului, că aceluia ce propovăduia ca tunetul avea să se audă întru toată lumea şi tot pământul să se umple. Şi umbla după Bun învăţătorul său, urmând paşilor Lui, şi învăţând înţelepciunea care ieşea din gura lui… (Vieţile sfinţilor, I, pp. 783-784). Din porunca împăratului Domiţian (81-96) a fost exilat pe Insula Patmos din Marea Egee, unde are o revelaţie despre vremurile din Sf. Ap. şi Evanghelist Ioan urmă ale omenirii, cuprinsă în cartea Apocalipsei. Este numit „apostolul dragostei”, căci conform spuselor Fericitului Ieronim, ajuns la senectute, în locul unor cuvântări lungi despre viaţa lui Hristos, Ioan se mulţumea să le spună ucenicilor săi: „Fiilor, iubiţi-vă unii pe alţii… Aceasta este porunca Domnului. Împliniţi-o şi este de ajuns”. A murit în pace, în timpul împărăţiei lui Traian (Dicţionarul, p. 151).
Cuv. şi Dreptul Ghedeon. Pomenirea dreptului Ghedeon, carele mai nainte a văzut naşterea lui Hristos prin roua lânei (Mineiele, I, p. 322).

Apărător de rele şi durere: Se sărbătoresc alţi trei Filipi (Berbecari, 26-28 septembrie). În această perioadă nu se coase, nu se împunge în piele, nu dau împrumut, nu se duc la moară, nu dau foc la vecini, nu mătură în casă, nu lucrează nimic, zicând că-i rău de lupi (Marian, 1994, I, p. 186). ♦ Nu se lucrează, pentru a nu avea primejdii şi pentru a nu adormi pe veşnicie (Pamfile, 1997, p. 178).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român