Ajunul Sân-Petrului este consacrat duhurilor aerului, care până la acest moment continuă să-şi facă de cap, îmbolnăuindu-i pe cei care dorm afară în locuri nepermise şi nu sunt protejaţi cu pelin sau usturoi.
Aducerea moaştelor Sfinţilor Chir şi Ioan. Aceşti ai lui Hristos mucenici şi făcători de minuni au fost pe vremea împărăţiei lui Diocliţian, dintru cari Chir era din cetatea Alexandriei, iar Ioan din cetatea Edesiei, carii fiind uniţi amândoi pentru tocmirea lucrurilor lor, umblau şi tămăduiau toată boala şi toată slăbiciunea, şi îndemnând pre mulţi spre mucenicie, au fost vădiţi stăpânitorului locului, carele, aducându-i în faţa lui, i-a dat la tot felul de munci (Mineiele, X, p. 290).
Sf. Mc. Papia. Acesta a fost pe vremea lui Diocliţian şi Maximian, cinstind şi propovăduind pre Hristos. Deci fiind pârât, a fost prins şi, stând de faţă înaintea stăpânitorului, a fost silit să facă jertfă, iară el, nesupunându-se, îl porni spre mânie şi-1 supuseră la munci (Mineiele, X, p. 290).
Apărător de rele şi durere: Se ţine pentru ca Frumoasele să nu strâmbe trupul; se mai ţine pentru boli, foamete, piatră (Candrea, 1928, p. 127). ♦ Mamele leagă copilelor lor usturoi la grumaz sau îl pun la tălpi, pentru ca, trecând Frumoasele (Ielele), să nu li se întâmple nimic (Candrea, 1999, p. 264).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




