Cuv. Mc. Pelaghia. În cetatea Tarsului era o fecioară cu numele Pelaghia, de un neam bun şi bogat, minunată în frumuseţe, înţeleaptă şi plină de frica lui Dumnezeu.
Aflând ea de la creştini despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a aprins de dragostea lui. Crezând într-însul, şi-a pus în minte să nu se însoţească cu nimeni din oamenii pământeşti cei muritori şi stricători, ci să se facă mireasa mirelui cel ceresc (Vieţile sfinţilor, IX, p. 260).
Cuv. Valerian. Peste capul mucenicului focul s-a ridicat şi acoperământ lui spre nevoinţă i-a închegat (Mineiele, IX, p. 30).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




