5 decembrie – Bubatul; Sf. Sava Sf. Sava cel Sfinţit; Sf. Mc. Atanasie; Cuv. Nectarie

Cea de-a doua zi a vărsatului este patronată de Sf. Sava, o personalitate enigmatică (în virtutea ambivalenţei numelui), uneori femeie, alteori bărbat. Elementul central al sărbătorii îl constituie pomana rituală.

Sf. Sava cel Sfinţit. Fericitul copil Sava, mergând în mănăstire, a luat chipul îngeresc, fiind atunci abia de opt ani şi, vieţuind acolo, a învăţat degrab psaltirea şi celelalte sfinte scripturi şi sporea în fapte bune…
Patriarhul avea o soră cu numele Esihia, care vieţuia dupre Dumnezeu; aceea a căzut într-o boală grea şi, sârguindu-se doftorii mult ca să o vindece, nu sporeau nimic. Atunci patriarhul a rugat pre sfântul Sava să vie în casa celei bolnave şi să facă o rugăciune pentru dânsa. Iar el venind, a însemnat pre bolnavă cu semnul crucii de trei ori şi îndată s-a sculat sănătoasă, slăvind pre Dumnezeu (Vieţile sfinţilor, IV, pp. 190, 275-276).
Sf. Mc. Anastasie. Sfântul mucenic al lui Hristos Anastasie a văzut odată cum sunt întrebaţi şi judecaţi de păgâni sfinţii mucenici şi cum li se taie mădularele pentru mărturisirea lui Hristos. Pentru că era creştin şi pentru că ştia bunătăţile gătite de Dumnezeu mucenicilor, dorea şi el Hristos (Mineiele, IV, p. 59).
Cuv. Nectarie. Dumnezeiescul acesta Nectarie era din locul ce acuma se cheamă Bitolia, iar părinţii lui au fost bine credincioşi şi drepţi înaintea lui Dumnezeu. Iar Nicolae, care s-a numit mai pre urmă Nectarie, fiind din pruncie înţelept şi de Dumnezeu luminat, s-a rănit la inimă de dumnezeiescul dor şi înseta să se îndulcească de doritul Hristos, pre care îl căuta cu  fierbinţeală; deci, căutându-l, l-a aflat, precum zice Domnul în Evanghelie (Vieţile sfinţilor, IV, pp. 294, 297-298).

Tradiţii: Sf. Sava se închipuieşte ca o sfântă trimisă de Dumnezeu să aducă între oameni boala, bubatul. Sf. Sava umblă cu traista de bube şi cine nu-l serbează se îmbolnăveşte de bube felurite (Speranţia, II, f. 231 v; VIII, f. 285 v). ♦ Sava e o femeie sfântă, care a zăcut de vărsat şi care, din pricina vărsatului care i-a ieşit dintr-un ochi, e chioară (Pamfile, 1997, p. 237). ♦ Sf. Sava e fratele mai mic al sfântului Neculai (Speranţia, VII, f. 78 v). ♦ Sava şi cele trei zile ale Bubatului sunt zilele tuturor bubelor (Speranţia, IV, f. 199 v). ♦ La Sf. Sava se ţin trei zile: una înainte şi alta în urmă. Se crede că în aceste trei zile se împarte bubatul (vărsatul): mare, mic, mijlociu (Speranţia, I, ff. 309 v; 69 v; II, f. 34 v). ♦ În această zi sunt feriţi copiii de a mânca fructe, obicei rămas instinctiv din povestire: că sfânta s-a abţinut chiar de la mâncarea unui măr, pe care l-a călcat cu picioarele, zicând: „Frumos era la vedere şi dulce la mâncare rodul ce m-a omorât” (Speranţia, III, f. 35 v).
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Se dau fasole fiartă şi nuci de pomană, ca să îmblânzească bubele (Speranţia, I, f. 99). ♦ Dau de pomană turtă caldă cu lână sau mătase deasupra, ca bubele să fie moi ca mătasea şi lâna (Speranţia, I, f. 138 v). ♦ Atunci împart femeile pâine (trei turtiţe necoapte), o strachină de fasole nefiartă, o sticlă cu vin şi un caier de lână sau de cânepă. Aceasta ca să fie bubatul bun, şi anume: bun ca pâinea şi ca vinul, moale ca boabele de fasole şi ca lâna (Speranţia, II, f. 211). ♦ Dacă nu o ţin, nu o să fie spor în casă (Speranţia, V, f. 383 v). ♦ Se ţine pentru a avea prăsilă la animale (Speranţia, VII, f. 85 v).
Apărător de rele şi durere: În ziua de Sf. Sava se bărburesc copiii, ungându-se cu miere pe faţă, frunte şi barbă, ca să nu zacă de vărsat (Fochi, p. 153). ♦ Oamenii îi feresc pe copii să nu mănânce în această zi fructe sau peşte, căci iese bubatul cel mare blănit (solzit) şi cât fructul de mare (Speranţia, I, f. 374 v). ♦ Cei care nu ţin acele zile le mor copiii de bubat (Speranţia, I, f. 359). ♦ Nu se mătură, că se zgârie bubatul de bolnav. Nu se dă gunoiul afară. Se face doar mâncare (Speranţia, II, f. 118 v; I, f. 388 v). ♦ Se ţine spre a nu se umplea vitele pe corp de coşi, picingine şi rapăn (Speranţia, VII, f. 101 v). ♦ E rău de naşteri (Speranţia, VII, f. 240). ♦ O ţin femeile pentru a fi ferite de boale de ochi. Spre a fi feriţi de deochi (Speranţia, IV, 24 v; VIII, f. 56 v). ♦ Sava se ţine pentru porci, ca să-i ferească Dumnezeu de umflătură (Speranţia, I, f. 425 v). ♦ Se ţine de friguri (Speranţia, VIII, f. 247). 4 Se ţine de femei. Ele nu torc în acea zi, sub motiv că tot ce torc în acea zi se roade de molii (Speranţia, VI, f. 302 v). ♦ Se ţine pentru ca lupii să nu atace animalele (Speranţia, VIII, f. 382). ♦ Sf. Sava e rea de primejdii (Speranţia, VI, f. 61 v).
Magie: În această zi se iau trei lumânări de ceară curată şi se pun la icoana sfântului. Când cineva aiurează, înnebuneşte, strigă a lingoare, se aprind pe rând aceste lumânări, asfel încât din fiecare să pice trei picături de ceară; picăturile sunt luate cu grijă şi puse sub perna bolnavului (Pamfile, 1997, p. 237).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român