Rostopasca – „darul cerului”

Rostopasca este planta cu unul dintre cele mai puternice și eficiente remedii naturiste și a fost botezată de români „iarba de negi” sau „darul cerului” întrucât se credea că are o forță la fel de mare ca cea a soarelui. Ea înflorește din luna aprilie până în iulie.
De la rostopască se culege partea aeriană a plantei, pe timp frumos, însorit, în zilele fără ploaie. Imediat după culegere, tulpinile de rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc portocaliu, care are proprietăți medicinale foarte importante pe care planta uscată nu le mai păstrează. Înainte de a face tratamente cu rostopască, este bine să se consulte un medic.
Rostopasca este folosită în tratarea tuberculozei pielii, a rănilor, fistulelor, psoriazisului și fortifică părul. Ea stimulează digestia, crește asimilarea vitaminelor, mineralelor și restabilește tranzitul intestinal.
Rostopasca stimulează funcția ficatului, prin creșterea producerii de bilă, creșterea lipazei pancreatice, scade colesterolul
„rău” din sânge și este un puternic remediu antibacterian, antiviral.
Folosită extern, planta are acțiune antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă și antitumorală.
În medicina naturistă se poate utiliza sub formă de pulbere, tinctură, infuzie și cataplasmă.
Pulberea se prepară prin măcinarea tulpinilor, frunzelor și a florilor uscate. Praful se păstrează în vase de sticlă, în spații răcoroase.
Tinctura se prepară punând într-un borcan 15 linguri de pulbere și 400 ml alcool alimentar de 60 de grade. Se amestecă, se lasă la macerat 14 zile după care se filtrează și se păstrează la întuneric în sticle închise la culoare, timp de un an. Tinctura se poate folosi pentru tratarea afecțiunilor dermatologice precum negi, veruci, bătături, eczeme. Jumătate de lingură de tinctură dizolvată în puțină apă, de trei ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimulează producerea sucurilor gastrice și a bilei, elimină disconfortul, spasmele, greutatea la stomac și diareea.
Infuzia se prepară punând 4 linguri de plantă uscată, mărunțită, peste care se toarnă 500 ml apă fierbinte și se lasă acoperită 8 ore, după care se filtrează. Planta rămasă după strecurare se mai fierbe cinci minute în 500 ml apă după care se lasă la răcit și se strecoară din nou.
Apa de la prima filtrare și cu cea de-a doua se amestecă și se obține aproximativ un litru de infuzie.
Ceaiul se recomandă pentru afecțiunile hepatice câte două-trei căni pe zi, timp de o săptămână. Are efect vasodilatator coronarian și antispastic biliar, acțiune sedativă și antitumorală.
Sucul de rostopască se obține din tijele proaspăt culese, care se aplică prin tamponare repetată pe locul afectat, pentru a fi mai eficient.
Este indicat împotriva negilor, verucilor și a herpesurilor bucale și genitale.
Cea mai importantă utilizare a plantei este în bolile hepatice.
Rostopasca este un adevărat panaceu pentru bolile de orice natură a ficatului. Este eficientă în tratarea hepatitei A,  hepatitei B, a cirozei hepatice. Este indicată și în afecțiunile biliare precum dischinezii sau inflamații ale vezicii biliare cauzate de drenarea defectuoasă a bilei.
Pentru un efect maxim al terapiei cu rostopască, în timpul administrării sale trebuie să se evite consumul alimentelor greu
digerabile și solicitante pentru ficat, precum carnea de porc, prăjeli, margarină, brânzeturi grase, alimente conservate, grăsimi, precum și tutunul sau alcoolul.
Atenție!!!
Rostopasca în doze mari poate fi extrem de toxică. Cea mai toxică administrare este în stare proaspătă. 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicație severă, iar 50-60 grame produc intoxicație mortală.
Nu trebuie să omitem să consultăm medicul înainte de a începe un tratament de rostopască.

Sănătate maximă!

Iulia Romedea