11 noiembrie, Sărbătoarea tâlharilor, Sf. Mina, Sf. mucenici Mina, Sf. Mc. Victor, Sf. Mc. Vichentie

Sărbătoarea tâlharilor – serbată atât de aceştia, cât şi de păgubaşi, care îi cer Sf. Mina ajutorul pentru prinderea hoţilor, este cadrul de desfăşurare al multor practici cu caracter magic. Fiind vorba în principal de magia întoarcerilor -a faptelor hoţilor, a lucrurilor furate etc., practicile respective erau folosite şi în magia dragostei, pentru întoarcerea inimilor ursiţilor întârziaţi.

Sf. Mc. Mina. Sfântul mucenic Mina era egiptean de neam, iar cu credinţa creştin, şi cu slujba ostaş fiind subt stăpânirea tribunului Fermilian, în mitropolia Kotuanului. Atunci împărăţea Diocliţian şi Maximian, împăraţi păgâni, cari au dat poruncă în toate părţile că creştinii cari nu se vor închina idolilor să fie munciţi şi omorâţi toţi, încât credincioşii erau pretutindeni siliţi spre jertfele idoleşti.
Atunci fericitul Mina, neputând să vadă nevoia aceea, nici vrând să privească cum se cinstesc idolii cei fără suflet, şi-a lăsat ostăşia şi s-a dus la munte în pustie, mai bine voind a vieţui cu hiarele, decât cu norodul care nu cunoaşte pre Dumnezeu… (Vieţile sfinţilor, III, p. 374). 4 Era în Alexandria un om cu numele Evtropie. Acesta s-a făgăduit să dea bisericii Sf. Mina un vas de argint şi, chemând pe
argintar, i-a poruncit să-i facă două vase, unul pe numele sfântului, şi să scrie pre dânsul cuvintele acestuia: vasul Sf. Mc. Mina sfântului marelui mucenic Mina, iar celălalt pre numele lui, şi să scrie pre dânsul aşa: vasul lui Evtropie, cetăţeanul Alexandriei. Iar argintarul, când a săvârşit amândouă vasele, al sfântului Mina a ieşit mai frumos decât celălalt. Iar Evtropie, când era odată pe mare şi se ospăta dintr-însele, – văzând vasul cel făcut pre numele sfântului Mina mai frumos decât cel făcut pre numele lui, nu vrea să-l mai dea sfântului, ci a poruncit slugii sale să puie într-însul bucate, iar pre cel cu numele său să-l trimită la biserica sfântului Mina. După ce s-a sfârşit masa, a luat sluga vasul mucenicului şi, mergând la marginea corăbiei, a început a-l spăla în mare şi, spălându-l, a căzut asupra lui o spaimă, căci a văzut un om ieşind din mare, care, răpind vasul din mâna lui, s-a făcut nevăzut. Iar sluga, tremurând de frică, s-a aruncat în mare după vas. Aceasta văzând stăpânul lui, s-a spăimântat şi, plângând, zicea: „Vai mie, ticălosul, pentru ce am oprit vasul sfântului, căci am pierdut şi pre rob, şi vasul? Dar tu, Doamne Dumnezeul meu, nu te mânia până la sfârşit şi fă milă cu sluga mea, că iată, dau făgăduinţă, că, dacă voi afla măcar trupul slugii mele, apoi voi face alt vas ca acela, pe care-l voi da plăcutului tău, sfântului Mina, sau voi da preţul vasului pierdut la biserica sfântului.” Apoi ajungând corabia la ţărm, a ieşit Evtropie la uscat şi se uita pre marginea mării, vrând să vadă trupul slugii, aruncat de mare, ca să-l îngroape pre el; şi luând aminte cu sârguinţă, a văzut pre slugă cu vasul ieşind din mare şi, spăimântându-se, a zis cu mare glas: „Slavă lui Dumnezeu! O! cu adevărat mare este sfântul mucenic Mina”. Apoi au ieşit toţi din corabie şi, văzând pre slugă ţinând vasul, s-au mirat şi slăveau pre Dumnezeu. După aceea l-au întrebat pre el cum a rămas viu în mare şi cum a ieşit sănătos, iar el le-a spus, zicând: „Când m-am aruncat în mare, un bărbat slăvit, împreună cu alţi doi m-au apucat, şi au călătorit până aici împreună cu mine, ieri şi astăzi.” Evtropie luând pre slugă şi vasul, s-a dus la biserica sfântului Mina şi, închinându-se, a lăsat vasul cel făgăduit sfântului, mulţumind lui Dumnezeu şi proslăvind pre plăcutul său, pre sfântul Mina (Vieţile sfinţilor, III, pp. 387-389).
Sf. Mc. Victor. În vremea împărăţiei lui Antonin, împăratul Romii, era un ostaş de fel din Italia, ostăşind subt stăpânirea voievodului Sevastian, cu numele de Victor, care a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos, iar numele Lui cel prea sfânt îl mărturisea tuturor… (Vieţile sfinţilor, III, p. 395).
Sf. Mc. Vichentie. Patria sfântului Vikentie era Ispania; din tinereţele sale s-a dat spre slujba lui Dumnezeu şi se sârguia în dumnezeieştile cărţi, învăţând legea Domnului ziua şi noaptea (Vieţile sfinţilor, III, p. 404). A fost prins împreună cu pastorul său, episcopul Valerie al cetăţii Augustopol, şi amândoi a fost aruncaţi în temniţă, puşi cu picioarele în butuci şi ţinuţi fără hrană trei zile. Scos din închisoare, Sfântul Vichentie a fost chinuit cu bestialitate, după care a fost ucis, culcat fiind pe un pat încins (Dicţionarul, p. 310).

Tradiţii: Sf. Mina este ajutorul celor păgubaşi pentru prinderea şi dovedirea hoţilor şi a tuturor făptaşilor de rele (Pamfile, 1997, p. 209). 4 Eram femeie tânără cu un singur copil, cu soţul meu iubit, auz prin sat şi pe dascălul de la biserică cum că cine nu respectează sărbătorile acestea nu-i va merge bine şi va afla nenorociri, eu nu crezui, ci tocmai în acea zi a Sf. Mina am găsit timp să isprăvesc două cămăşi, una a soţului, alta a copilului. Ah! acestea fură cele din urmă cămăşi ce le-am mai cusut eu acestor doi tovarăşi ai mei, căci o boală grea îi băgă în mormânt la trei săptămâni în urmă, întâi fiul şi pe urmă soţul meu (Speranţia, III, f. 115).

Apărător de rele şi durere: Sf. Mina e rău de pagubă (Speranţia, III, f. 95 v).
Magie: În această zi femeile duc la biserică lumânări, pe care le lipesc la sfeşnice cu capătul care de obicei se aprinde, ca să se întoarcă spre casa lor inimile voitorilor de rău, întocmai cum au întors lumânarea. Fetele mari duc şi ele astfel de lumânări, pe care le întorc şi astfel le aprind, ca să se întoarcă spre ele inimile celor doriţi (Pamfile, 1997, p. 209).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român