„Stări ale sufletului între minus și plus infinit”

Stări ale sufletului între minus și plus infinit – Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor 

„Ființa umană se îndumnezeiește prin har, în măsura în care participă la viața și sfințenia Dumnezeului Celui Viu și Sfânt. Paradoxul omului este acela că deși este păcătos, el este totuși chemat să devină sfânt. De aceea, pocăința (întoarcerea la Dumnezeu) și iertarea sunt acte de înnoire spirituală și de umanizare. Potrivit Revelației divine, umanizarea lui Dumnezeu în Hristos are ca scop îndumnezeirea omului, creat după chipul comuniunii divine Treimice (Facere 1, 26).” (Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)

Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor 

Duminica a 23-a după Rusalii a adunat în sfânt lăcașul de cult de la Săvinești, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, numeroși credincioși și enoriași ai parohiei. Ei au participat la Sf. Liturghie, oficiată de părintele paroh Petru Munteanu. Răspunsurile la strană au fost date de membrii corului săvineștean, care sunt nelipsiți de la slujba duminicală.

În această duminică s-a dat citirii pericopa Evanghelică de la Luca (8, 26-39), care face referire la Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor. Vom înțelege din cuvintele Sfintei Evanghelii două lucruri de mare folos. Întâi, cât de mare și nemărginită este iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Al doilea, cât de mare și cumplită este răutatea diavolilor față de om și de celelalte zidiri ale lui Dumnezeu.

Dând citire fragmentului Evanghelic și meditând asupra textului evanghelic duminical, părintele Petru Munteanu a reliefat:

„Sf. Biserică a rânduit în această duminică o Evanghelie deosebit de importantă pentru viața noastră duhovnicească. Este o Evanghelie care ne prezintă nouă o lume a duhurilor, o lume sensibilă care se află lângă noi, în apropierea noastră. Această lume sensibilă a duhurilor, numită duhuri necurate sau cele de lumină, numite îngeri, împreună cu cei adormiți alcătuiește o lume dintr-o dimensiune care este aproape de noi. Este o dimensiune care în relația noastră de zi cu zi comunică sau ne influențează.

Omul parazitat de duhurile necurate își pierde darul libertății

Ne spun Sf. Părinți că lumea aceasta a duhurilor necurate caută să paraziteze libertatea noastră, libertatea umană. Pentru că omul care este parazitat de duhurile necurate își pierde darul libertății, devine victimă a pierderii libertății. Libertatea lui se anulează, încetul cu încetul. După cum ne spune Sf. Biserică că orice patimă sau orice poftă ajunge să facă rău omului. Și omul devine iresponsabil față de sine însuși și față de darul vieții, ca dar de la Dumnezeu.

Această parazitare a duhurilor necurate se face prin patimi și pofte diverse. Iar omul care intră în această capcană și își pierde libertatea responsabilă, devine rob. Sf. Ap. Pavel vorbește despre robul păcatului și al morții.”

Păcatul înstrăinează pe oameni de Dumnezeu, de semeni și de ei înșiși

Înțelegem din pericopa Evanghelică că omul chinuit de demon căuta singurătatea, nu comuniunea. El iubea înstrăinarea, nu apropierea de oameni. Viața lui era un chin, deși era viu, totuși el trăia printre cei morți, adică în morminte. El era mort din punct de vedere spiritual și din punct de vedere social. Din această atitudine a omului demonizat vedem că păcatul, înțeles ca lucrare a demonilor în viața oamenilor, înstrăinează pe oameni de Dumnezeu, de semeni și de ei înșiși.

„Omul parazitat de diavol este o victimă și, în același timp, o povară pentru cei din jur. Ne spune Sf. Evanghelie că simpla prezență a Mântuitorului Iisus Hristos tulbură duhurile necurate. Această tulburare a duhurilor necurate sau acest război interior declanșat prin prezența Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne arată nouă că aceste duhuri nu suportă pacea, iubirea, adevărul și dreptatea, lumina prezenței lui Dumnezeu.

Mântuitorul, prin simpla Sa prezență, provoacă aceste duhuri necurate… După cum sesizăm și noi că simpla prezență a păcii, a răbdării, a cuvântului bun, a rugăciunii poate să creeze reacții imprevizibile celor din jur”, s-a arătat în continuarea cuvântului rostit de părintele paroh.

Îmbinare a teologiei cu matematica – Stări ale sufletului între minus și plus infinit

Pentru a aprofunda explicația cuvintelor Sfintei Evanghelii, părintele Petru Munteanu a realizat o paralelă între explicațiile matematice care se îmbină cu cele teologice.

„Copiii din clasele primare fac un exercițiu matematic, numit mulțimi de numere, și trag o linie și așează la mijlocul liniei cifra zero. În partea stângă pun minus infinit, iar în partea dreaptă pun plus infinit. Și matematica, ca și Biserica, lucrează cu infinitul. De aceea înțelegem mulțimea numerelor și putem să o explicăm ca o stare duhovnicească. Mulțimi de numere… cu minus și cu plus. Starea zero este starea omului indiferent, care face activități sau face acte morale într-o stare de indiferență. Dacă face un pas către plus face actul de ajutorare, îl face cu bucurie, cu gândul să ajute. Dacă face un pas spre minus, face un act imoral, amoral, fără principii și valori, dar bucurându-se de lacrimile și suferințele celorlalți.

Omul ca unealtă a răului

Ne spun Sf. Părinți că poți să mergi spre minus, dar mergi spre minus infinit, adică să fii parte din ispita legiunilor de diavoli, făcându-ți rău ție și celor care te iubesc sau sunt lângă tine. Să mergi spre minus și spre minus infinit și să fii din ce în ce mai parazitat de ispitele diavolului și a duhurilor necurate, devenind părtaș la patimi grele, pierzându-ți libertatea responsabilă și conștiința. Pentru că devii părtaș unei lucrări în care faci rău și devii insensibil la suferințe, la lacrimi, la orice valoare. Și căzând în această prăpastie a minusurilor, ajungi să mergi către minus infinit făcând răul din plăcere… O plăcere demonică, diabolică, așează în sufletul omului întunericul, plăcerea numită diavol.

Pe omul face răul cu bucurie, îl bucură orice rană și orice suferință, orice lacrimă îi provoacă o stare extraordinară de bucurie demonică. El devine un agresor și un agresiv asupra a tot ce înseamnă viață ca dar de la Dumnezeu, tot ce înseamnă principii. Omul care merge spre minus infinit, intră părtaș în lucrarea întunericului și a diavolului. Universul lui interior este ars și sec, întunecat și fără niciun fel de stare de liniște sau pace pentru că în el se manifestă deznădejdea și disperarea veșnică. În el lucrează diavolul într-un mod în care omul respectiv ajunge o unealtă a răului.”

Libertatea în Hristos – Să faci binele fără să te mai gândești să faci răul cumva

Lecția pasajului evanghelic nu s-a încheiat aici, părintele Petru Munteanu a continuat omilia, explicând și despre partea dreaptă a liniei mulțimilor.

„Luăm pasul către plus, faci binele, la început împins de la spate, că așa-i în casă, așa ai văzut la cineva de lângă tine. Apoi binele devine un obicei. Apoi binele devine o stare în care nici nu te mai gândești la rău, ci faci binele din automatism. Și acest plus infinit se numește, în teologia noastră, libertatea în Hristos. Auzi ce libertate în Hristos, să faci binele fără să te mai gândești să faci răul cumva. Se alegi binele, ca o libertate în Hristos, Cel care ne-a vindecat pe noi și ne-a dăruit valoarea vieții. El ne-a dăruit darul vieții, ne-a dăruit lumina și înțelepciunea, pacea și ajutorul, dreptatea, binele, binecuvântările. Ni le-a dărui ca stare și pregustare a veșniciei din această viață, în Împărăția lui Dumnezeu”.

La sfârșitul Sf. Liturghie, părintele Petru Munteanu a dat mult așteptată binecuvântare tuturor credincioșilor aflați în sfânt lăcașul de cult, cu îndemnul să ducă și acasă iubirea lui Dumnezeu.

Brîndușa Dediu

Citiți și „Ochii cu care tu privești arată felul în care tu trăiești pământul inimii”.