Biserica, spațiul tinereții fără bătrânețe

Lumea este într-o continuă transformare. Creșterea și competitivitatea economică se află sub o continuă presiune a intereselor sociale și politice. Globalizarea și consumerismul, reprezentate în esență de lupta pentru profit și putere, sunt pe agenda întâlnirilor la nivel înalt.
În fața acestor provocări, unde omul devine o cifră, devine un număr înregimentat legilor de tot felul, cuvântul Mântuitorului se descoperă ca viață și rost. Astăzi, ca și în trecutul recent al politicilor materialismului marxist sau ateismului comunist, ni se cere cu precădere sufletul în care societatea de consum nu mai crede pentru a ne răpi veșnicia despre care ideologiile moderne pretind că nu există.

Astfel, supuşi presiunilor mediatice şi intereselor economice de tot felul, ademeniţi de sclipiciul marketingului, mulțimi de tineri se îndreaptă către groapa nimicului și a viselor deșarte, a deșertăciunii și goanei după vânt.

Ideologia lumii moderne se bazează pe cucerirea omului din interior, din cetatea inimii, o cucerire ce se vrea substitut, prin care anormalitatea să pară normală, la capătul unor succesive și perseverente răsturnări în ierarhia valorilor. Scopul ideologiei consumeriste este de a face să trăim zilnic anormalul ca normalitate, cosmetizând continuu iluzia unei fericiri materiale, ca scop al vieţii.

Înţelegând aceasta, cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, glasul Sfintei Biserici devine călăuzitor și stâncă de salvare pentru furtunile acestui timp.

Înțelegem deci, că împlinirea tinerilor ca sens al îmbogățirii duhovnicești începe ca o regenerare dinlăuntru, prin restaurarea ierarhiei valorilor normale. Tinerii caută modele, modele care păstrează și trăiesc valorile evanghelice, mesajul sfințitor al bisericii. Modele în care primează adevărul în fața minciunii, încrederea în Dumnezeu în fața îndoielilor de tot felul, a curajului mărturisirii în fața lașității, a hărniciei duhovnicești, în fața delăsării și a scuzelor mărunte, a cinstei în fața corupției, a sincerității în fața ambiguităților și răspunsurilor evazive, a demnității și onoarei în fața servilismului și ipocriziei, a duhului în fața materiei…

Pentru această îmbogățire, parohia adunată în jurul Sfântului Potir, conlucrează cu cei doi factori ce pot restabili entuziasmul și fericirea tinerilor. Acești doi factori sunt: religia și cultura. Ei pot alcătui un front comun și pot ridica și trezi conștiințe, atât individuale, cât și colective.

Astăzi, mai mult ca oricând, Biserica (adunarea credincioșilor) este chemată să-și trăiască responsabil vocația sfințitoare, vocația profetică și vocația slujirii și să-și asume răspunderea pentru tot ceea ce tinerii sunt îndreptățiți să aștepte de la ea.

Acest duh al comuniunii creștine în care tânărul se poate dezvolta armonios se poate realiza în primul rând prin comunicare.

Primul pas al comunicării stă în restabilirea dialogului, iar dialogul real presupune ascultare, acordarea timpului pentru cel de lângă tine, dezvoltarea şi susţinerea unui spațiu propice prin crearea unor evenimente care să adune tinerii şi comunitatea laolaltă, (tabere, activități de afterschool, întâlniri tematice, organizarea de expoziții, competiții sportive, excursii tematice, activități ecologice, buletine sau foi parohiale etc.), evenimente care să afirme identitatea celorlalți și să ducă la starea de solidaritate. Doar în acest timp acordat celuilalt și în stare de dialog sincer în duh de rugăciune putem vorbi de naștere din nou, de regenerarea poporului în care tinerii devin și oglindă sau unitate de măsură vis-a-vis de ieșirea noastră din comoditate și indiferență. Doar în stare de comunicare putem desființa granițele dintre generații.

Bunul Dumnezeu a rânduit să am un trecut meteoric și prin cele ale educației de la catedră, respectiv profesor la Seminar și asistent la Facultatea de Teologie. În dialogul cu tinerii din acea vreme am realizat că
refacerea morală de care are nevoie tânărul din ziua de astăzi ține și de refacerea unității dintre cultură și religie. Accesul la bibliotecile parohiale, încurajarea tinerilor de a participa la publicațiile periodice (foaie sau buletin parohial ), înființarea de site-uri parohiale, a grupurilor de dialog etc. sunt tot atâtea prilejuri de reînvigorare a comuniunii prin dialog. Dialog ce duce la descoperirea conștiinței propriei noastre meniri în parohia extinsă care devine mai apoi propriul neam sau propria eternitate.

Experiența acestor întâlniri va transforma tânărul într-un mărturisitor, apărător al valorilor ontologice ce definesc Biserica, neamul și țara. Tânărul de astăzi, implicat în diversele activități pe care parohia le dezvoltă cu binecuvântarea ierarhului locului și în duhul rugăciunii, va deveni intelectualul de mâine, ce va mărturisi Biserica în ceasurile ei de cumpănă, va fi pregătit pentru a fi deschis dialogului cu alți tineri într-o lume globalizată, dar nu prin ambiguitatea unui ecumenism rău înțeles și rău practicat, a tendinţelor de amalgamare doctrinare, ci prin afirmarea și descoperirea experiențelor proprii în Duhul Ortodoxiei.

Tânărul de astăzi, lucrător în viața parohiei, poate prin experiența lui deveni mai apoi un om al dialogului, cum spunea și părintele Dumitru Stăniloae: „Noi, Românii, reprezentăm un unicat: suntem singurul popor de origine latină și credință ortodoxă; prin latinitatea noastră îi aparținem Occidentului, prin ortodoxia noastră îi aparținem Răsăritului; suntem puntea ideală de legătură între cele două lumi.”

17 octombrie 2016

Pr. Petru Munteanu