Postul este înfrânare de la toate mâncărurile sau în caz de boală numai de la unele, de asemenea și de la băuturi și de la toate cele lumești și de la toate poftele cele rele, pentru ca să poată creștinul să își facă rugăciunea lui mai cu înlesnire și să îi fie milostiv Dumnezeu. Postul este o virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci mijloc de mântuire. Postul este și un mijloc de desăvârșire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei și sârguinței noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu și cu îngerii, care nu au nevoie de hrană.“
Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană”, zice Sfântul Simeon al Tesalonicului.
Postul Crăciunului este postul dinaintea Nașterii Domnului. Ţine 40 zile (15 noiembrie—25 decembrie). Lăsăm de sec în seara de 14 noiembrie (ziua Sf. Ap. Filip), iar dacă această zi cade miercuri sau vineri, începem postul cu o zi înainte. Este rânduit pentru a ne pregăti spre cuviincioasa întâmpinare a Nașterii Domnului și închipuie noaptea în care trăia omenirea dinainte de Mântuitorul, când Patriarhii și Drepții Legii vechi așteptau venirea Lui cu post și rugăciune. Ne aduce aminte îndeosebi de postul de 40 de zile al lui Moise în pustie, înainte de primirea Legii. Se dezleagă la pește în ziua de 21 noiembrie (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului), fiind praznic mare. În ziua cea din urmă a acestui post (Ajunul Crăciunului) se ajunează, adică nu se mănâncă nimic până la ivirea luceafărului de seară, care închipuie steaua Magilor, după care mâncăm uscat: semințe, poame, turte sau covrigi. Tot în această seară, pe alocuri slujitorii Bisericii umblă cu Icoana Nașterii, cântând troparul Crăciunului și aducând astfel în casele creștinilor vestea cea bună a marii sărbători din ziua următoare. În ziua Crăciunului în orice zi ar cădea, mâncăm de dulce.
Respectarea posturilor este o datorie a bunului creștin care este cuprinsă în Porunca a doua a Bisericii. Sfintele Sinoade și rânduielile date de Sfinții Părinți pedepsesc cu asprime pe cei ce nu păzesc posturile (Canonul 69 a Sfinților Apostoli).
Sfântul Ioan Gură de Aur zice:”Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? De vedeți un sărac, aveți milă de el; un dușman, împăcati-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați; o femeie frumoasă, întoarceți capul. Nu numai gura și stomacul vostru să postească ci și ochiul și urechile și picioarele și mâinile voastre și toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate și de furt și de lăcomie. Picioarele nealergând la priveliști urâte și în calea păcătoșilor. Ochii neprivind cu ispitire frumusețile străine. Gura trebuie să postească de calomnii și de alte vorbiri rușinoase”.
Editat de Ionuț Măriuța